SPECIAL | Un român în Islanda, țara minunilor la EURO: „Au condiții peste România, în curând ne bat și la nivel de club”. Fostul stelist vorbește despre viața în insulă: „Se câștigă mult, dar pe o pizza și un suc dau peste 100 lei”

Islanda este cea mai la modă națiune fotbalistică a Europei în acest moment. Echipa națională a insulei din Atlanticul de Nord a reușit o serie de surprize la EURO 2016, acolo unde a depășit faza grupelor și a reușit să elimine, în optimile de finală, mult mai bine cotata națională a Angliei. Fotbalul islandez a fost întors pe toate părțile în ultimele zile, iar mitul conform căruia insula are doar 100 de fotbaliști profesioniști a fost pe buzele fiecărui comentator european trimis în Franța să acopere evenimentul. România are și ea un om apropiat realităților fotbalistice din Islanda. Este vorba despre Cristian Pușcaș, un mijlocaș central de 22 de ani care a jucat și pentru Steaua.

ProSport a luat legătura cu Pușcaș, cel care joacă în acest moment la KF Fjardabyggd, în liga a doua islandeză, club care reprezintă un oraș cu doar 1102 locuitori. Am aflat, astfel, detalii de interior despre fotbalul islandez, despre felul în care sunt organizate cluburile, dar și despre motivele pentru care, în opinia lui Pușcaș, în curând vom avea motive să ne temem de islandezi și în competițiile europene între cluburi.

Cristi, cum ai ajuns în Islanda? Ești singurul român care joacă acolo?
Da, din câte știu eu sunt singurul. Am ajuns aici acum trei luni, după ce în România începuse deja perioada de pregătire. Mi-a fost făcută legătura cu un impresar de aici, din Islanda, și am decis să vin. Nu mai aveam altă soluție în România.

Știai ceva despre fotbalul lor înainte să pleci acolo?
Nu, nimic nu știam. Eu am venit aici, de fapt, să semnez cu altă echipă, cu Fram Reykjavik, dar nu m-am înțeles cu ei. Dar am un fost coleg de la Rapid care joacă în Islanda, am luat legătura cu echipa prin el și am ajuns la KF Fjardabyggdar.

Cum se simte Islanda fotbalistică în perioada asta?
Sunt uimiți, fericiți, nu le vine să creadă. Nu se așteptau la așa ceva, nu se așteptau nici să iasă din grupe.

„Noi avem calitate, suntem tehnici, dar nu alergăm și nici nu avem determinarea islandezilor”

Tu unde ai văzut meciul?
Am plecat alături de toată echipa, imediat după antrenament, într-un pub din Reydarfjordur, orășelul în care stăm. Acolo a venit tot orașul, de la copii de cinci ani până la bătrâni de 70-80 de ani, să vadă meciul. Și nu oricum, ci cu fulare, tricouri. Au venit pregătiți!

Ce fotbal are Islanda? Bănuiesc că în cele trei luni ai apucat să vezi suficiente meciuri.
Liga a doua islandeză nu are atât de multă calitate, nu se lucrează foarte mult tactic. Însă, așa cum s-a văzut și la TV, sunt foarte, foarte determinați. Aleargă, joacă cu inima și foarte greu îi depășești. Liga a doua de aici e mai grea decât la noi. Noi avem calitate, suntem tehnici, ținem de minge, dar nu alergăm și nici nu avem determinarea lor. Treci de ei, vin iar. Îi driblezi, dar apar din nou lângă tine.

Multă muncă.
Da, nu renunță. Păi în ultimele două meciuri ale noastre am condus de două ori și am pierdut puncte pe final. Am avut 2-0 în minutul 85 și am fost egalați până la final, iar în cel mai recent joc am avut 2-1 în minutul 84 parcă și am pierdut cu 3-2.

Sunt profesioniști toți? Sau aveți și amatori în echipă?
Nu, nu sunt profesioniști toți. La mine în echipă sunt câțiva jucători care lucrează part-time, care vin la antrenament de plăcere. Nu prea e calitate la antrenamente. La echipele din capitală sunt profesioniști toți și au condiții mai bune decât aici. Bine, situația financiară nu se compară cu ce e la noi.

Cristian Pușcaș, primul din stânga, pe banca de rezerve alături de Iulian Roși și de Daniel Georgievski. Pușcaș a jucat pentru Steaua în meciul din Europa League din Ghencea, contra lituanienilor de la Ekranas, în sezonul 12/13. Foto: ProSport

„E lumină mereu, mi-e greu să dorm”

Nu sunt insolvențe, echipe în faliment? Țepe cu banii, patroni în pușcărie?
Nuu, nici gând. Banii vin la timp, nici nu trebuie să îți faci griji. Și nivelul salarial e mai mare. În liga a doua sunt salarii care se pot compara cu Liga 1 de la noi. 

Condițiile de joc, de antrenament?
Păi fiecare echipă care un teren de iarbă pe care se joacă atunci când timpul o permite, dar au și un teren acoperit. Se joacă din mai și până în octombrie.

Cât timp e ziua lungă. Chiar, cum te-ai adaptat lipsei întunericului.
Da, aici nu am văzut întuneric încă. Ora 1 noaptea aici e ca și în România la ora 3 după-masă. Mi-e foarte greu să dorm, să mă odihnesc, adorm doar pe la 3 dimineața.

Iarna e invers.
Da, am vorbit cu prietenul meu, cu Embalo, și îmi spunea că a prins un pic de iarnă. A zis că atunci când ningea erau zile când nu puteau ieși din oraș. Ca să ieșim din oraș trebuie să trecem printr-un tunel făcut în munți, dar când ninge e groasă, nu se mai poate circula.

Deplasările sunt interesante? Islanda e ofertantă în materie de peisaje.
Da, am avut ocazia să mă plimb pentru că aproape la fiecare deplasare facem 3-400 de kilometri. De obicei mergem doar cu avionul, rar cu altceva. La ultima deplasare, spre exemplu, ne-au închiriat mașini și am mers cu mașinile. Ce drumuri au… Ce peisaje! Foarte frumos! Am trecut pe lângă mulți vulcani în drumul care a durat vreo 6-7 ore.

Reydarfjordur, orășelul de 1102 locuitori în care joacă fotbal Cristian Pușcaș

„Prima masă aici, o pizza și un suc, m-a costat peste 100 RON”

Calitatea vieții? E scump să locuiești în Islanda?
Eu nu am văzut până acum islandez supărat. Au câte 2-3 mașini pe familie, își permit orice. Toată lumea muncește, începând de la 15-16 ani, iar toate familiile au câte 2-3 copii. Venitul de persoană e undeva la 2-3000 de euro, gândește-te la cât ajung dacă sunt mai mulți oameni care muncesc într-o familie.

Dar și cheltuielile trebuie să fie pe măsură.
Da, o masă în oraș pentru o singură persoană e două mii și ceva de koroane, adică aproape un milion. Când am ajuns aici am ieșit să mănânc în oraș, să văd și eu cum e. Mi-am luat o pizza, mi-am luat un suc și am plătit peste 2000 de koroane. Când am făcut transformarea în lei, pe google, am văzut că plătisem un milion și ceva. Frumos! 

Sunt o mulțime de mituri despre Islanda. Unul dintre ele spune că datorită criminalității reduse, islandezii nu prea își încuie mașinile, apartamentele. Așa e?
Doamne, da! Asta voiam să îți zic. Atunci când am ajuns aici am stat pentru o perioadă, alături de alți doi colegi, în casa antrenorului. Mi-a dat o cameră în care să îmi așez lucrurile și, când am plecat la antrenament, eu român căutam un loc unde să îmi pun telefonul. Mă gândeam dacă să îl las sub pernă sau pe unde să îl pun. Dar când am plecat din casă am văzut că nu încuie ușa, nu îmi venea să cred.

Și te-ai obișnuit?
Acum nici nu mai închid ușa când plec la antrenamente, o las deschisă larg. Nici cheie la casă nu avem! Criminalitatea e foarte redusă, polițiștii n-au nici măcar pistol asupra lor.

Români ai întâlnit?
Da, chiar acum vreo 2 săptămâni. I-am auzit vorbind la un restaurant unde am mers să mănânc, păreau din Craiova sau de prin zonă, dar nu am vorbit cu ei.

2100 de euro pe lună net este salariul mediu pe care îl câștigă un locuitor din Reykjavik. Prețul mediu de închiriere pentru o garsonieră în centrul orașului este de 1200 de euro pe lună

„În curând vom pierde cu islandezii la nivel de echipe de club”

Turiști sau muncitori?
Muncitori!

La cerșit încă n-am ajuns?
Nici măcar un singur cerșetor n-am văzut până acum.

Tu te gândești să rămâi acolo pentru mai mult timp?
Dacă rămân, rămân doar în condițiile în care îmi găsesc ceva în captială. Aici e OK, dar nu pot progresa din punct de vedere fotbalistic, nu mă dezvolt așa cum trebuie. În capitală echipele sunt altfel, mai profesioniști. La Fram sunt condiții foarte bune, e ceea ce trebuie. Trei-patru terenuri de antrenamente, bază frumoasă, muzeu al echipei.

Deci performanța asta de la EURO n-a apărut din senin, ca prin minune, nu?
Nu, nici gând. În curând ne vor întrece și la nivel de echipă de club, ne vor bate prin preliminariile cupelor europene, nu mai e mult.