Stadionul tuturor nemților!** Planul MONSTRUOS al lui Hitler. Unde voia să țină TOATE edițiile JO
Planul dictatorului nazist era de a găzdui fiecare ediție a Jocurilor Olimpice la Nürnberg
Stadionul ar fi măsurat aproape un kilometru în lungime și jumătate de kilometru în lățime
Majoritatea dictatorilor și‑au lăsat amprenta, prin arhitectură, asupra poporului pe care l-au condus. De fapt, prin construirea unor clădiri grandioase, care rămân „moștenire” locuitorilor după o perioadă de tristă amintire. Nu e de mirare că Nicolae Ceaușescu a construit Casa Poporului, locul secund în topul clădirilor cu cea mai mare suprafață din lume, în timp ce Stalin a reușit chiar să creeze un stil arhitectonic care îi poartă numele. Însă niciunul dintre faimoșii dictatori din ultimul secol nu s-a ridicat la ambiția lui Adolf Hitler.
A vrut să organizeze Jocurile Olimpice mereu
„Piatra e mai puternică decât orice cuvânt”. Una dintre frazele după care temutul dictator german s-a ghidat în viață rămâne în picioare și astăzi. Iar în urmă cu 75 de ani, „Fuhrerul” a avut un vis. I-a ordonat arhitectului Albert Speer să construiască lângă Nürnberg cel mai mare stadion din istorie. „Stadionul tuturor nemților”. Un proiect grandios, care putea găzdui 400.000 de spectatori, mult peste arenele care erau construite atunci. Planul lui Hitler era simplu: toate Jocurile Olimpice urmau să aibă loc la Nürnberg, pe cel mai mare stadion al lumii, după ce nemții ar fi câștigat Al Doilea Război Mondial. Iar în paralel, Fuhrerul ar fi vrut să organizeze o altă competiție, în care ar fi putut concura doar reprezentanții rasei ariene. Însă Germania a pierdut războiul, iar ambiția lui Hitler nu a mai fost îndeplinită.
Lung de aproape un kilometru!
Deși nu s-au realizat, dorința lui Hitler și proiectul lui Speer au rămas în istorie. Designul arenei „Germania” a fost inspirat de stadionul „Panathenaic” din Atena, care a găzduit primele Jocuri Olimpice moderne, în 1896. Însă capacitatea acestuia nu era decât de 80.000 de locuri. Iar dorința „Fuhrerului” era clară: o arenă menită să găzduiască aproape jumătate de milion de spectatori! Astfel, Speer a transformat proiectul inițial, de la care nu a păstrat decât forma de potcoavă, în timp ce tribunele, care ar fi avut cinci inele, ar fi fost ridicate pe o structură pe piloni de beton, asemenea unui templu. Conform estimărilor, stadionul urma să aibă o dimensiune de 800 de metri în lungime și 450 în lățime. Iar spectatorii aflați la ultimul inel, transportați cu lifturi uriașe, urmau să stea la o distanță de circa 80 de metri de baza arenei, vizibilitatea fiind astfel extrem de slabă.
Temându-se de acest inconvenient, Speer a încercat să discute cu Hitler o remodelare a proiectului, care ar fi redus numărul de spectatori. Însă reacția „Fuhrerului” l-a șocat pe arhitect: „Nici nu a vrut să audă de așa ceva. Mi-a spus că stadionul ar fi măsurat cât două cuirasate nemțești și că nu ar fi putut fi distrus la fel de ușor ca o navă de război”.
A construit o tribună de probă!
Cum dorința lui Hitler nu a putut fi neglijată, iar proiectul era unul grandios, Speer a hotărât că era nevoie de un model la scară naturală până la construcția propriu-zisă a arenei. Astfel, micuțul oraș Achtel, aflat la 40 de kilometri de Nürnberg, a fost ales pentru a crea o tribună „de probă”, menită să testeze acustica și estetica arenei. Un deal întreg a fost ras de pe fața pământului pentru a face loc acestei tribune, la care au lucrat 400 de muncitori. Iar după 18 luni, construcția a fost terminată. Două tribune, una înaltă de 76 de metri și una de 88 de metri, vegheau micuțul orășel. Imediat, Hitler și-a felicitat arhitectul, fiind încântat de reușita testului. Însă startul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1939, a oprit construcția arenei. Iar proiectul a murit odată cu decesul dictatorului german, în 1945.
Ce s-a întâmplat cu stadionul „de probă” din Achtel? Ei bine, bombardamentele americane l-au ras de pe fața pământului, la fel cum o pădure întreagă a fost defrișată pentru ca Hitler să fie mulțumit. Deși au trecut mai bine de 70 de ani, „Dealul Stadionului” rămâne încă un subiect tabu pentru locuitori. Însă rămășițe ale fundației tribunelor „de probă”, ce se pot vedea printre câțiva pini, au devenit monument protejat din 2002.