Steliștii din Brăila, mințiți ca la meteo

Cu mâna încleștată pe pix și cu foaia de dictando îndoită, cu pixelii în așteptare și acuarela chimică întinsă dezorganizat pe obraz sub forma geometrică a unei steme, cu peruci roș-albastre în cap și fulare cu Armata Ultras la gât, fanii celei mai iubite echipe din România au așteptat lângă un autocar parcat la Brăila să-și termine dușul favoriții lor. Miza? Bagatelă pentru un abonat din Drumul Taberei, ilustră pentru un fan dintr-un Micro ce se termină în buza Dunării: o iscălitură sau un cadru alături de fotbalistul preferat. Au fost câteva mii, de la fete de liceu înnebunite de freza lui Tătărușanu, dar care nu prea înțeleg cum e cu ristul lui Latovlevici, până la părinții cu fiii pe umeri ce întrebau după fiecare siluetă ce trecea dincolo de parapeții umani formați din uniforme: „L-ai văzut, tată?” Pe Szukala, pe Tatu, Latovlevici, Costea ăla al lui Cruduța, Prepeliță, Rocha, Reghe? Niciunul nu s-a oprit pentru a arunca un zâmbet la blitz sau o mâzgălitură grăbită pe foaia ruptă de la mijlocul caietului. Toți și-au tras robotic trolerele cu roți de silicon prin mijlocul cordonului zelos.

„Erau minus 10 grade și bătea vântul. Nu puteam să stăm să dăm autografe!”, s-a scuzat antrenorul. Pe scurt, ne mințim ca la meteo, iar Romica Jurca nu ține cu Steaua. În plus, Brăila nu e un oraș propice fotbalului pentru că trage de la Dunăre. Mai e de știut că cea mai iubită echipă din România (implicit din Brăila), reacționează arogant când dă de frig. Totuși, domnilor Argăseală, Duckadam (îmi cer scuze că v-am plasat între primul și al treilea nume) Făiniși (sper că se scrie cu un singur i), d-le manager (iertare că mi-am permis), Reghecampf (fazan), oamenii care v-au așteptat printre urale să ieșiți de la vestiar pentru o poză și un autograf, așteaptă scuze. E tot ce mai puteți îndrepta.