Știința se face mare!** Promovarea, marele Ion Oblemenco și construirea noului stadion Central, reperele anilor ’60

ProSport continuă astăzi seria materialelor dedicate istoriei celei mai iubite echipe a provinciei, Universitatea Craiova, cu episodul al doilea.
În prima parte, am prezentat primii 12 ani din istoria clubului care avea să devină un nume mare în fotbalul românesc. Așa cum era firesc, începutul a fost timid, entuziast, dar și șovăielnic. A fost nevoie de mai bine de zece ani pentru ca Știința să intre cu fermitate în circuitul fotbalului românesc. În episodul de astăzi vom parcurge anii 60. Deși fără trofee cucerite, perioada anilor 60 rămâne una de referință pentru Știința. Echipa a obținut atunci promovarea pentru prima dată în Liga I, l-a cooptat în rândurile sale poate pe cel mai important fotbalist din istoria clubului, Ion Oblemenco, și a primit în dar o nouă casă, stadionul Central, locul care avea să fie martorul unor performanțe incredibile.

Magicianul Oțeleanu

Promovată în Divizia B în iulie 1958, Știința a avut nevoie de șase ani de lupte pentru a putea căpăta experiența și forța de a ajunge pentru prima dată în Divizia A. Sezonul care avea să aducă cea mai mare performanță din istoria clubului a fost 1963-1964, însă avea să debuteze dezamăgitor și fără speranțe reale la promovare. Revenirea în iarna lui 1963 a lui Nicolae Oțeleanu, tehnician cu care Știința promovase pentru prima dată în Divizia B, în 1954, avea să schimbe radical fața Craiova. „Ceea ce a reușit nea Lache Oțeleanu a fost o performanță extraordinară. Echipa terminase turul pe 8 și el a reușit s-o promoveze într-un retur”, își amintește Mitu Tuță, un suporter septuagenar al Științei.

Promovare dramatică

Cu o echipă reîmprospătată, Oțeleanu și Știința au făcut ravagii în retur, dar cu toate astea, abia ultima etapă este cea care aduce echipei promovarea, după un duel aprig în trei, cu Metalul Târgoviște și Poiana Câmpina. În ultima rundă, pe un stadion Tineretului plin până la refuz cu 15.000 de craioveni care au creat o atmosferă senzațională, s-a disputat marele derby Știința – Metalul Târgoviște. Oaspeții nu rezistă presiunii incredibile, iar Știința se impune cu un categoric 3-0. Oltenii se bucură însă abia după ce află că la Pașcani, Câmpina a pierdut cu 2-0 în fața CFR-ului din localitate. „A fost un meci incredibil. Stadionul era arhiplin, erau oameni urcați prin copaci, pe garduri, nu mai știau ce să facă numai să vadă meciul. Noi am câștigat ușor, dar am depins și de rezultatul Câmpinei. La final a fost o bucurie de nedescris, era prima promovare în Divizia A.
În oraș s-a petrecut multe zile după meci”, a mai spus Mitu Tuță, prezent pe stadion la acel meci. Un moment istoric reușit de Papuc, Dumitrescu, Vasilescu, Geleriu, Lungan, Deliu, Tetea, Gânga, Anton, Lovin, Onea, Vișan, Stanciu, C. Stănescu, A. Stănescu și antrenorii Nicolae Oțeleanu și Aurel Preda.

15 mii de suporteri, capacitatea stadionului Tineretului, avea Universitatea la fiecare meci în primele sezoane din Divizia A

Învinși de Steaua la debut

Știința se întărește, sunt aduși fotbaliști ca Eftimie, Sfârlogea și Marin Marcel și pleacă pe 30 august 1964 în aventura primei divizii, care avea să dureze nu mai puțin de 41 de ani neîntrerupți. Ca o ironie a sorții, având în vedere rivalitatea care domnește și astăzi, Știința a întâlnit-o în primul ei meci din Divizia A pe Steaua, care s-a impus în Bănie cu un neverosimil 4-0.

Emoțiile debutului se simt pe tot parcursul sezonului, rezultatele nu sunt cele mai bune, dar în cele din urmă totul se termină cu bine. Știința încheie primul sezon în Divizia A pe locul 11 din 14 echipe și scapă de puțin de retrogradare. Sezonul următor echipa are rezultate mai bune și termină pe locul 8, dar mai important în acel an este faptul că se pun bazele unui club puternic. În acel sezon, Știința și-a înființat centrul de copii și juniori, ocazie cu care a stabilit un record uluitor: aproximativ 40.000 de copii de toate vârstele, din toată Oltenia, au participat la un megatrial, extins pe perioada a cinci luni!

„Tunarul” ajunge în Bănie

Deși nu a adus niciun trofeu, sezonul 1966-1967 a rămas unul de referință în istoria clubului. Echipa își schimbă numele în Universitatea, dar, mai important, la Craiova revine Ion Oblemenco, după doi ani în care fusese ignorat la Rapid. Coincidență sau nu, odată cu venirea fotbalistului considerat de mulți drept cel mai important din istoria clubului, Știința devine pentru prima dată un competitor de luat în seamă în Divizia A.
Universitatea a fost campioana de toamnă a acelui sezon și a terminat la final pe poziția a treia, la doar patru puncte de campioana Rapid. Acela a fost și primul campionat din cele patru în care Oblemenco a devenit golgheterul României, cu 17 reușite. În ciuda acestor performanțe deosebite, Oblemenco nu a îmbrăcat niciodată tricoul echipei naționale într-o partidă oficială.

„Deschizător de drumuri”
Omul care l-a cunoscut poate cel mai bine pe Oblemenco, Petre Deselnicu, trecut și el în neființă, explica în urmă cu câțiva ani de ce a ajuns „Tunarul” să fie considerat simbolul Științei. „S-a purtat frumos cu toată lumea. Îi ajuta pe toți cu sfaturi, pe teren și în afara lui, pentru fiecare avea câte o vorbă bună. El a fost deschizătorul de drumuri, un idol pentru Ștefănescu, Balaci, Cămătaru și alții. Eu, personal, cred că, la câte goluri a dat, l-am pupat mai mult decât pe nevastă-mea”, spunea regretatul Deselnicu. Oblemenco a fost primul fotbalist român căruia i s-a construit statuie în timpul vieții.

Centralul, construit cu voluntari

Finalul anilor 60 aduce încă o mare realizare pentru Bănia fotbalistică: se construiește și se dă în folosință, pe 29 octombrie 1967, stadionul Central. Decizia construcției unui nou stadion a venit datorită interesului imens arătat pentru Știința în primii ei ani în Divizia A, stadionul Tineretului, plin la fiecare meci, dovedindu-se mult prea mic. Centralul, așa cum avea să se numească până în 1996, atunci când a primit numele regretatului Ion Oblemenco, a fost construit cu ajutorul muncitorilor voluntari din fabricile craiovene.

Sârbii, primii adversari ai științei în cupele europene

Deceniul șapte al secolului trecut este încheiat de Universitatea cu prima participare în cupele europene din istoria clubului. În 1969, clubul debutează în Cupa Balcanică, în fața sârbilor de la FK Bor cu o dublă manșă. După o înfrângere cu 2-0 în deplasare, Știința câștigă cu 5-0 pe teren propriu și merge în runda următoare, acolo unde dă peste Dinamo Tirana. Știința se recunoaște învinsă după o dublă manșă „strânsă”: înfrângere cu 2-0 în deplasare și victorie cu 3-1 pe teren propriu.

Aceasta avea să fie doar prima experiență din lungul șir de jocuri în Europa al Universității Craiova.

„Echipa era extrem de iubită în acea perioadă. Imediat după promovare s-a întărit lotul, a venit peste câțiva ani Oblemenco… Se juca mereu cu stadionul arhiplin, era un entuziasm de nedescris”, Mitu Tuță, suporter Universitatea Craiova

„Steaua ne-a zdrobit în primul meci din Divizia A, 4-0, apoi am bătut în deplasare la Crișul Oradea. Așa a început traiectoria Științei în Divizia A. În fiecare an se construia un soclu puternic al statuii ce urma să se ridice în inima oltenilor. Apăreau fotbaliști puternici, jucau fotbal cu bucurie, cu entuziasm”, Ion Colan, actor Teatrul Național Craiova, într-un interviu pentru GdS

16 ani i-au trebuit Universității de la înființare și până la prima promovare în Divizia A

11 este locul pe care a terminat Universitatea primul său sezon în Divizia A