„Sunt un nebun, dar un nebun corect!”** Ganea răspunde ironiilor după „exilul” din Moldova! Cronica dezastrului din Liga 1: „Puteam să o fac și pe bunica antrenor”

Ionel Ganea trăiește liniștit la Chișinău, într-un exil pe care singur l-a ales. Zilele lui sunt identice: „Muncesc de la 7 dimineața până la 12 noaptea. Nu fac altceva!”. Nu se regăsește în fotbalul nostru și are încă multe polițe de plătit. Nu pare genul răzbunător, dar nici omul pe care să-l superi și să te lase în pace. El e Ionel Ganea, un pic altfel față de cel pe care îl știe toată lumea.

Ionel, în primul rând, cum ai ajuns antrenor la Rapid Ghidighici?
Sincer, nu mă așteptam să ajung aici. A venit oferta, m-am întâlnit cu oamenii… ne-am înțeles și cam asta a fost tot. Nimic spectaculos, după cum poți vedea.

Tu erai liber de contract, stăteai mai mult pe acasă…
Păi, decât să stau degeaba și să aștept până la vară, mai bine să vin aici. Întâi am văzut echipa, am văzut condițiile, am discutat cu patronul echipei.

Chiar, cum ți s-a părut?
Un om corect. Mi-a zis de la început: «Uite, eu asta pot să îți ofer». Mi-a prezentat un proiect destul de interesant și am semnat pe trei luni.

Care au fost primele impresii despre echipă, despre oraș?
E încă prea devreme să mă pronunț. E adevărat că aici nivelul nu e foarte ridicat și asta știe toată lumea. Dar eu consider că echipa asta are un potențial bun. Mai bun decât arată clasamentul. În scurt timp vor apărea și rezultatele.

„Lumea e invidioasă, dar eu n-am păcălit pe nimeni!”

Numirea ta la Rapid a atras și destul de multe ironii…
Băi, e normal! Lumea e invidioasă, dar nu văd de ce. Că nu m-am culcat nici cu nevestele lor și nici nu le-am furat bani din buzunar. Eu nu m-am băgat peste nimeni! Și nu sunt nici nebun. Dacă sunt nebun, sunt un nebun corect! N-am păcălit pe nimeni niciodată!

Am văzut în timpul antrenamentelor că nu prea mișcă jucătorii în fața ta…
Atunci când intrăm pe teren, relația mea cu jucătorii trebuie să fie una bazată pe respect. Disciplina e o condiție esențială. Eu le-am spus din start băieților: «Băi, nu vreau să ne certăm, nu vreau să vă pun în situații neplăcute. Eu sunt antrenorul, asta e filosofia mea, asta sunt cerințele mele. Care nu credeți că puteți face față… ușa e acolo, o vedeți. La club vă așteaptă cei din conducere să reziliați contractele».

Faci compromisuri în relația cu jucătorii?
Niciodată! Păi, îți dau un exemplu: dacă unul dintre băieți vine și îmi spune că vrea să bea Cola și eu îi dau voie, a doua zi vine și îmi bea bere în cantonament. Nu ajungem nicăieri așa.

„Fotbalul e în scădere, dar nimeni nu recunoaște”

Ca mentalitate, te regăsești în fotbalul românesc?
Eu sunt un om corect. Așa am crescut, așa am să mor. Fotbalul nostru… (recepționerul hotelului îl întrerupe pe Ionel pentru a-i semna câteva foi. Apoi, managerul Mitran îl întreabă despre programul echipei: «Băi, noi plecăm pe la 12:00 de aici»)… Fotbalul nostru este într-o scădere foarte mare, chiar dacă nimeni nu recunoaște asta. Păi, la noi s-au scos antrenori și din șoferi, și din magazineri. Dacă voiam să o scot pe bunica antrenor, o scoteam! Consider că foarte mulți jucători de fotbal – nu cu nume sau cu performanțe – nu aveau ce să facă și s-au gândit să se apuce de antrenorat. Eu n-am nimic cu nimeni, dar asta e realitatea. Acum, mai nou, mulți primari sunt implicați în fotbal și ba finu’, ba nepotu’ antrenează echipa din localitatea nu știu care.

Te-ar mulțumi să ai un loc călduț la o echipă, să câștigi un ban fără prea mult efort?
Nu! Mai bine stau acasă, îmi cresc copiii, și îmi văd de treaba mea. Aici am convenit cu patronul un contract și i-am spus: «Dom’le, eu pot să lucrez doar dacă mi se dă încredere și mână liberă». Patronul bagă bani, eu îl respect pentru asta…

„Ești slab dacă nu pui condiții”

Ai putea lucra cu un patron care să se implice peste tine în alcătuirea echipei?
Asta ține foarte mult de relația pe care o ai de la început cu omul care bagă bani! Când cineva te ofertează, tu, ca antrenor, trebuie să pui și condiții. Dacă nu faci asta, înseamă că ești slab și că te pui singur la mâna lui. Apoi, doar rezultatele te țin la o echipă.

De ce crezi că nu ai avut loc în fotbalul românesc?
Știi cum e, probabil că mulți se gândesc că n-am experiență. Dar vreau să le transmit că nimeni nu se naște cu experiență… asta se acumulează.

Nici Ciobotariu nu avea foarte multă experiență când a fost numit la Dinamo…
Dacă îl compari cu mine, avea ceva mai multă! Dar stai liniștit, timpul le rezolvă pe toate.

Au fost momente în care te-ai gândit că poate nu ești făcut pentru această meserie?
Eu am avut șansa să aleg între costum și trening. (râde) Dar după o analiză pe care am făcut-o destul de profund, am ajuns la concluzia că mi se potrivește mai mult antrenoratul. Chiar dacă este o meserie foarte grea.

„Puteam să joc la Arsenal!”

Fostul internațional povestește, în premieră, despre momentul care îi putea schimba cariera: un transfer ratat la Arsenal Londra

Ganea a fost unul dintre cei mai buni jucători români care au evoluat vreodată în Bundesliga. Un vârf adevărat. Ulterior, a ajuns și în Anglia, la Wolverhampton, dar cu câțiva ani înainte să se mute în Premier League a fost la un pas să ajungă în curtea „tunarilor” antrenați de Arsene Wenger.

Ionel, ai evoluat foarte mulți ani în străinătate, te consideri un om bogat?
Nu! Tot ce am obținut a fost prin mari sacrificii! M-am căsătorit după 20 de ani, așa mi-a fost soarta. Și am preferat să mă dedic familiei. Am ajutat și frații, și părinții! Am muncit pentru familie. Am ajutat toți apropiații.

Ți-a fost greu când te-ai retras din fotbal? Mulți fotbaliști spun că aceasta este prima moarte a unui jucător…
La mine a fost o retragere urâtă. La câte am făcut pentru fotbalul ăsta, nu cred că meritam… Dar dacă lumea așa a considerat la momentul respectiv… asta e! Mergem înainte.

Dintre echipele la care ai jucat în țară, la care te-ai simțit cel mai bine?
La Craiova! Acolo am avut un contract de lungă durată…Asta nu înseamnă că în alte parți nu m-am simțit bine. De exemplu, nu credeam vreodată că voi juca la Dinamo, una dintre echipele cu care țineam în copilărie.

Au fost oferte pe care le-ai ratat și care ți-ar fi schimbat cariera?
Dacă stau să mă gândesc, singurul ghinion în acest sens a fost când trebuia să mă transfer la Arsenal!

Povestește-mi mai mult…
Eram la final de contract cu VfB Stuttgart, undeva prin 2002 – 2003, și am avut un meci la națională cu Franța, parcă. Wenger, din ce am înțeles eu, avea o listă destul de mare de atacanți și, în final, a selectat doi, pe mine și pe Wiltord. L-a ales pe el, fiind și francez…

„L-am idolatrizat pe Hagi”

Cum crezi că ar fi fost cariera ta dacă ajungeai la Arsenal?
Orice jucător își dorește să ajungă la un club atât de mare. Pentru mine, ca român, era un lucru incredibil. Aș fi fost primul român acolo. Petrescu la Chelsea, Dumitrescu la Tottenham și West Ham, Viorel Moldovan la Coventry…

Copiii, atunci când se apucă de fotbal, visează la două echipe: Steaua și Dinamo. Tu la ce ai visat?
Băi, sunt sincer și te rog să mă crezi că nu am visat vreodată să joc la Dinamo sau că o să joc vreodată alături de Hagi. Să fiu cu el la națională.

Mai ții minte prima întâlnire cu Gică Hagi?
Cum să nu! Eram copil, la Făgăraș. Aveam vreo 12-13 ani, el era deja la Sportul, și juca un amical cu Fărăgraș. Din păcate, el nu evolua… era răcit. Mi-l aduc aminte și acum, stătea în ușa vestiarului și m-am dus cu tupeu la el – luasem un fanion de pe undeva – și i-am spus «Gică, dă-mi și mie, te rog, un autograf». Era iarnă, era frig…Gică avea căciula trasă pe ochi. Uite, chiar nu mai țin minte ce-am făcut cu fanionul ăla. Știu că l-am păstrat mult timp.

I-ai spus vreodată de această întâmplare?
Da, da! Păi și la națională, când am debutat… Na, știi cum e până îți găsești locul: ori te lipești de unul mai mare, ori te muți din cameră în cameră. Prima oară am stat cu el în cameră. Apoi am stat cu Dorinel. Așa s-a nimerit.

„Când am venit la Dinamo, nea Tică plângea”

Din lumea fotbalului, cine ți-a rămas prieten adevărat?
Am o relație bună cu foștii colegi de la națională. Eu am prins și Generația de Aur și pe băieții ăștia mai tineri. Am o relație bună cu Hagi, cu Vlădoiu, cu Prodan, cu Lupescu…cam toți!

Ai făcut parte și din echipa lui Hagi și din cea cu Mutu și ceilalți tineri jucători. Care e diferența?
Încă nu s-a născut o nouă generație care s-o egaleze pe cea din perioada lui Hagi. Nu văd un viitor roz pentru fotbalul românesc. Uită-te și tu, două echipe precum Craiova și Timișoara nu mai există…

S-a spus despre tine că ești un tip dificil…
Nu poți vorbi despre un om pe care nu îl cunoști! Sau apar chestii prin presă aiurea. Uite, când m-am dus la Dinamo, nea Tică Dănilescu n-a mai venit la birou vreo trei săptămâni. Îl suna Borcea și plângea la telefon… Eu mi-am văzut de treabă, n-am avut niciun conflict. Chiar și cu Izvoranu. El a fost pus să spună lucruri urâte despre mine!

107 partide a jucat Ionel Ganea pentru VfB Stuttgart în cei patru ani de contract cu formația din Germania

3 echipe din străinătate l-au legitimat în șapte ani pe Ionel Ganea: VfB Stuttgart (Germania), Bursaspor (Turcia) și Wolverhampton (Anglia)

Aș putea să stau de geaba, dar nu pot! M-am obișnuit să muncesc, nu pot să stau degeaba. Dacă stau o zi întreagă în casă mă plictisesc de moarte. Intervine monotonia, neliniștea
Ionel Ganea, antrenor Rapid Ghidighici

45 de selecții în naționala României are Ionel Ganea și 19 goluri marcate sub tricolor

28 de goluri a marcat Ganea în sezonul 1998-1999 pentru Gloria Bistrița și pentru Rapid. În acel campionat a devenit golgeterul României

„După finala Europa League, DNA se bagă iar în fotbal!”

Antrenorul lui Rapid Ghidighici crede că în fotbalul românesc există o mafie a pariurilor. Ganea susține că, în afara reciprocităților făcute pe vremea Cooperativei, nu a jucat în alte partide aranjate.

Ionel, ai jucat vreodată într-un meci aranjat?
De când m-am întors în țară, n-am cunoștință de așa ceva. Dacă au fost, s-au făcut fără mine. La alt nivel…Dar pot să spun că înainte se făceau. Nu erau d-astea, pentru pariuri, erau celebrele reciprocități. Nu le făceam noi, ci ăștia în costume. Trebuia să facem așa cum ni se dicta.

Presa tot scrie că la noi în țară există o mafie a pariurilor. Tu crezi acest lucru?
Sincer…

Pe asta mă bazez, pe sinceritatea ta..
Din ce am văzut prin ziare și ce jucători au apărut…Transferați din alte părți și cu un trecut dubios… Nu mă mai miră nimic.

Deci nu ești în categoria celor care neagă tot…
Eu zic așa: să așteptăm să treacă finala asta de Europa League. Deocamdată, e liniște datorită finalei. Mă refer la DNA, că ei sunt singurii în măsură să cerceteze. Eu spun că e liniștea de dinaintea furtunii! Văd că unii ies și spun că sunt curați la lacrima.. dar în fotbal se cam știe tot.