SUPER REPORTAJ cu unul din cei mai talentați fotbaliști din istoria Stelei! „Pe Lăcătuș îl trimiteam acasă la 10 seara!”

Fane Petcu, idolul Constanței și pentru doi ani al fanilor
Stelei, face parte din acea categorie de oameni despre care se
spune că nu ți-ar ajunge un ziar întreg ca să scrii totul despre
ei. A fost un artist al balonului, spun toți cei care au evoluat
împreună cu el, contra lui sau cei care doar l-au văzut jucând. Dar
tot aceștia sunt de acord că viața nesportivă l-a îndepărtat,
dramatic, de ceea ce ar fi reprezentat cea mai mare performanță a
carierei lui, cucerirea Cupei Campionilor Europeni.

La o săptămână după 1-1 la Vejle, în manșa întâi din primul tur
al Cupei Campionilor, în toamna lui 1985, Fane Petcu a fost scos
din lot! Unul dintre idolii tribunei din Ghencea, din cauza
stilului său de joc spectaculos, n-a mai apărut niciodată în
echipă. Au ieșit fel de fel de zvonuri, cum că s-ar fi îmbătat și
ar fi bătut un soldat de la stadion, lucru despre care mai târziu,
după Revoluție, s-a și scris. Adevărul însă a fost altul, iar Petcu
a acceptat să-l dezvăluie la 25 de ani distanță de la acel episod
trist.

Dezmăț la
cantonament

„Era vineri, iar returul cu Vejle se juca miercuri. A doua zi
urma să intrăm în cantonament. Seara am fost la Lăcătuș acasă, ne-a
pus Mariana, soția lui, o ciorbă să mâncăm, am mai vorbit, iar pe
la zece și jumătate m-am dus acasă. Peste vreo oră-două a sunat
telefonul. Era soldatul de la stadion, de la cantonament de fapt,
care mi-a zis să mă duc repede acolo, că nu e bine ce se întâmplă.
Când am ajuns, în bazin erau doi dintre coechipierii mei cu două
fete pe care le agățaseră probabil în oraș, iar un altul, din câte
mi-am dat seama, era sus la cameră cu alta. Problema mare a fost că
băieții ăștia erau însurați! Soldatul de la cantonament era beat și
ăla, că îl cinstiseră. Ă‚sta a apucat să mă sune pe mine, deoarece
știa că mai ies cu ei în oraș. Le-am zis să plece acasă, că e
târziu, că nu e bine ce fac, o să se afle, o să se afle și acasă,
dar te-ai găsit! Erau luați bine, ce casă!, se gândeau doar la
distracție. I-am lăsat acolo, iar a doua zi am auzit că ar fi ajuns
abia dimineață acasă”, povestește fostul mijlocaș.

El și-a salvat
coechipierii, pe el nu l-a mai salvat
nimeni

„A doua zi – continuă Fane – la club, iureș mare. S-a aflat ce
se întâmplase peste noapte, că au fost femei la cantonament, dar nu
se știau numele celor implicați. Soldatul ăla, săracul, de frică
n-a vorbit. Atunci, eu, Fane «Suflet mare», am luat totul asupra
mea. Am spus că eu am fost, pentru că eu nu eram căsătorit, n-aveam
niciun fel de obligații. Deja începuseră să sune telefoanele la
club, erau soțiile celor care n-ajunseseră peste noapte acasă. Am
fost trimis trei zile la arest, la garnizoană, «și mai vedem noi
după aia». Returul cu Vejle l-am văzut din arest! Acum, Ion
Alexandrescu, președintele nostru, nu știu cum, dar aflase că nu eu
am fost, ci alții, însă îmi cerea să-i torn eu. «Spune, mă, cine a
fost și scapi, te întorci la echipă. Altfel, în situația ta, nu mai
apuci să joci la Steaua». Nu puteam să-i torn, nu-mi stătea în
caracter, dar niciun moment n-am crezut că nu voi mai fi reprimit.
După ce am ieșit de la arest, am fost trimis la unitate, opt ore pe
zi. Nu făceam nimic, dar stăteam pe acolo. La primul meci la care
am lipsit, publicul a început să-mi scandeze numele, deja se aflase
că am fost scos din lot. Eram foarte iubit și, din acest motiv,
conducătorii mi-au interzis să mai apar în tribune, să nu le pun
lumea în cap. Ca să-i văd pe băieți, veneam camuflat, îmi luam
bilet de intrare și stăteam undeva retras, să nu mă recunoască
oamenii”!

„Soțiile unora dintre
colegi au contribuit la mazilirea mea”

„Băieții, când au văzut că e groasă, au sărit să fiu reprimit,
am senzația chiar că au recunoscut cei care au fost, dar cred că
soarta îmi fusese deja pecetluită de faptul că eram considerat un
mare petrecăreț. Adevărul e că îmi plăcea șueta, nu neapărat
băutura. În sfârșit, nu mai contează! În returul ’85-’86 am fost
trimis la FC Bihor, iar finala Cupei Campionilor am văzut-o cu
băieții de acolo. Da, m-a durut inima când i-am văzut pe foștii mei
colegi ridicând Cupa, știam că trebuia să fiu și eu acolo, poate că
meritam să fiu și eu, în timp ce sfârșisem împrumutat la Oradea.
Peste ani m-am întâlnit cu colonelul Gavrilă, comandantul clubului
Steaua la vremea aceea, constănțean de-al meu. Nu m-am abținut și
l-am întrebat de ce n-am fost iertat atunci. Știi ce mi-a spus?
«Din cauza femeilor!». Atât. Adică din cauza nevestelor
coechipierilor, care erau convinse că eu îi trăgeam pe toți după
mine la chefuri. Rău e că și la club se gândea la fel. Asta e,
poate că au dat un exemplu cu mine și astfel s-au potolit ceilalți.
Eu m-am bucurat enorm când au luat Cupa Campionilor, iar regretul
că n-am fost și eu acolo mi-a trecut repede, pentru că am avut o
viață prea plină de evenimente, prea trepidantă ca să am timp să
pun la suflet!”, încheie unul dintre cei mai talentați fotbaliști
pe care i-a dat vreodată Constanța.

Pe vremea când jucam la Farul, când intram în restau­rante, se
ridicau clienții în picioare și mă aplaudau!
Ștefan Petcu

Cu Valentin Ceaușescu mai făceam câte o miuță lunea. Venea el
cu doi-trei prieteni, veneam noi, cei care stăteam la cantona­ment,
era caterincă. După miuță, ne invita de fiecare dată la o bere, era
un tip deștept și educat
Ștefan Petcu

În 1983, eu, Eduard, Tătăran, Laurențiu, Lăcătuș, Diaconescu și
ceva mai târziu Pițurcă am ajuns în Ghencea la recoman­darea lui
Halagian, care trebuia să preia echipa atunci. A venit un an mai
târziu, aducându-i cu el și pe Bărbulescu, Radu II și Bumbescu,
apoi pe Boloni
Ștefan Petcu

„Pe Lăcătuș îl
trimiteam la culcare la zece seara”

Printre prietenii mulți pe care și i-a făcut la Steaua, Lăcătuș a
fost cel mai apropiat. „Ne știam din meciurile Farul – FCM Brașov,
era drăcos tare și mi-a plăcut. Apoi, în vara lui ’83, eu am ajuns
mai întâi la Steaua, după câteva zile a venit și el și a cerut să
stea în cameră cu mine, că pe atunci se locuia la cantonament. Pe
cât era de rău pe teren, pe atât de timid era în afară. Țin minte
că înaintea meciului se perpelea, avea emoții, se gândea cum o să
joace a doua zi, asta e o latură mai puțin știută a lui. Apoi, s-a
spus că îl stricam, că îl luam după mine. Dacă mergeam la un
restaurant, dar asta cu toții, pe el îl trimiteam la culcare la ora
zece, chiar dacă noi mai întârziam”, a povestit fostul
fotbalist.

„Ce ți-a făcut, bre,
ministrul, ți-a dat un whisky!?”

Despre Emeric Ienei – chiar dacă despărțirea brutală de Steaua s-a
produs când era nea Imi antrenor -, Petcu vorbește foarte
frumos.
„Era genul de om care îți impunea respect numai prin modul în care
îți vorbea și se comporta. Mai glumeam noi cu el, dar nu știu cât
de repede le prindea, îi trebuia timp să le seteze! Venea câteodată
la antrenament: «Măi, băieți, m-a chemat ministrul la el. Ce mi-a
făcut!…». «Ce ți-a făcut, bre, ți-a dat un whisky?», îi ziceam
eu. Bineînțeles, toți râdeau. «Da, măi, dar până mi-a dat whisky-ul
ăla, ce m-a mai certat!…». Băiat dulce nea Imi, iar pregătirea
jocului dura zece minute, la el conta mai puțin cum joacă
adversarul, conta cum jucăm noi. Dar ne mobiliza astfel. Halagian
avea altă metodă să ne bage în meci. Începea din drum spre stadion:
«Bagă-ți, mă, buzunarul înăuntru, nu vezi cum arăți?», sau «Vezi că
ai cămașa pe afară, nu ți-e rușine, că se uită lumea la tine?».
După ce te echipai, iar începea: «Leagă-te mai bine la șireturi»
ori «Lasă-ți gulerul la tricou, tu nu te uiți la tine?», totul ca
să te irite, să te înrăiască înainte de a intra pe teren.

Fane Petcu era un fotbalist excelent și un băiat extra­ordinar.
Din păcate, stilul său de viață l-a împiedicat să răz­bească în
carieră așa cum i-ar fi dat dreptul talentul
Tudorel Stoica

Petcu a fost un fotbalist foarte bun… Păcat de viața
extrasportivă. A trebuit să alegem împreună cu Ion Alecsandrescu
dacă să-l ținem și să pierdem doi jucători, pe el și pe Lăcătuș,
sau să-l sacrificăm pe el și să pierdem numai unul!
Emeric Ienei, fost antrenor Steaua

Este antrenor la „Academia Hagi”

După încheierea activității de jucător, Petcu a mers pe calea
antrenoratului. A fost multă vreme antrenor la Centrul de copii și
juniori de la Farul Constanța, din mâinile sale ieșind în ultimii
ani, printre alții, Cosmin Matei, actualmente în lotul Stelei, și
Denis Alibec, aflat la Internazionale Milano. Faptul că este
considerat la ora actuală unul dintre cei mai valoroși antrenori de
juniori din județul Constanța l-a determinat pe Gheorghe Hagi să-l
coopteze în colectivul său de tehnicieni de la academie, unde
pregătește grupa de juniori mari.

Articol publicat de Ioan
VIOREL