A jucat cinci ani la Steaua, suficient pentru a intra pentru totdeauna în sufletul suporterilor. La genul de fotbalist care a fost Damian Militaru, gata să bage și capul în crampoanele adversarului, nici n‑avea cum să fie altfel. Iar golurile sale de la Istanbul, cu Fenerbahce, sau de la Lisabona, cu Benfica, sunt povestite și astăzi de fanii roș-albaștrilor.
S-a retras la aproape 40 de ani, din tricoul Jiului Petroșani, culmea, tocmai într-un meci cu Steaua. „Așa a fost să fie, în ultima etapă a sezonului 2006-2007, să mă retrag după un meci între echipa care m-a lansat în fotbalul mare și cea la care am cunoscut gloria”, rememorează el ziua aceea în care 10.000 de oameni, deopotrivă petroșăneni și steliști, l-au aplaudat în picioare.
A avut un magazin alimentar
Acum este antrenor secund la Jiul, unde mai are și o grupă de copii. Banii nu sunt deloc mulți, dar a știut să se descurce, așa cum o făcea și pe teren. „Mai am ceva și în bancă, doar n-am jucat degeaba atâția ani la Steaua, am mai luat un apartament cu un preț, l-am aranjat un pic, după care l-am dat cu mai mult… . Am încercat și ceva afaceri, dar fără succes deocamdată. Deschisesem un magazin alimentar în Petroșani, însă l-am închis, mai mult pierdeam. Am avut și niște tractoare, la țară, la socru-meu, la Valea Dâljii, lângă Hațeg, e pământ mult acolo, care trebuie lucrat. Din păcate, n-a prea ieșit cum voiam eu. Acum, mă gândesc serios să fac o fermă de creștere a animalelor, tot la Valea Dâljii. Zona este extraordinară pentru așa ceva, oferă hrană suficientă. Dar asta mai târziu și nu singur, că e bine să fie mai mulți cei care dau banul”.
„Un club trebuie condus de un fost sportiv”
Amintirile vieții de fotbalist sunt încă vii, iar cele mai multe dintre ele se leagă de perioada petrecută în Ghencea. Ajunge și la momentul actual: „Poate că anul ăsta se vor îndrepta lucrurile și acolo. Cât am jucat fotbal, am învățat un lucru, anume că un club nu poate fi condus decât de un fost sportiv de performanță. Patronul dă banii, OK, dar să-și pună profesioniști la conducerea clubului, nu poate conduce unul care nu știe cu ce se mănâncă asta. Oricum, o echipă și o familie cum am alcătuit noi în anii aceia nu cred că vor mai fi la Steaua. Nu exista răutate sau invidie, exista doar prietenie și o ambiție fantastică de a fi mereu cei mai buni”.
4 titluri consecutive de campion a cucerit Militaru cu Steaua, între 1995 și 1998
A greșit nunta
Altă întâmplare haioasă, al cărei erou a fost: „Nea Mihai Stoichiță, care ne era antrenor la Steaua, ne spune într-o zi că ne așteaptă sâmbătă, la Haiducul, la restaurant, unde urma să fie naș. «Unde, bre? Sus sau jos? Că se fac nunți și sus, și jos», a întrebat unul. Nu știu cum, dar eu am rămas cu ideea că jos e nunta. Ei bine, în ziua aia era nuntă și sus, și jos. Eu, cu soția, mă duc jos. Ies mirele cu mireasa, pupături, casă de piatră, îi dau miresei buchetul, era superb, după care dialogul: «Da’ nașu’ unde e?». «Care naș?». «Stoichiță». «Stoichiță e naș sus, nu aici». «A, da?». I-am luat buchetul din mână și hai sus! Când a auzit nea Mihai ce-am făcut, m-a certat: «Mă, nebunule, de ce i-ai luat buchetul înapoi? Te duceai și cumpărai altul». «Bine, bre, și la nuntă când mai ajungeam!?»”.
A sărbătorit golul lângă banca Fenerului!
După aproape 10 ani petrecuți la nivelul primei ligi, fostul mijlocaș are o mulțime de amintiri haioase. Una dintre cele mai dragi lui este de la meciul Fenerbahce – Steaua, 1-2, în turul întâi al Cupei UEFA, în 1997. „După 0-0 la București, i-am bătut cu 2-1 la Istanbul, eu și Ciocoiu am marcat. Eu am deschis scorul din lovitură liberă. Mi-a mișcat mingea ușor Lăcă și am dat tare, erau peste 35 de metri. Gol la colțul scurt! De fericire n-am mai știut încotro s-o iau și m-am trezit în fața băncii turcilor urlând de bucurie și cu mâinile sus. După câteva secunde, când le-am văzut fețele supărate, mi-am dat seama că am greșit banca!” Militaru și militaru’
În sezonul 1993-1994, Militaru a evoluat pentru Dinamo, unde cuplul de antrenori era Halagian-Stoichiță. „După revenirea de la un antrenament, nu mai știu de ce, dar autocarul a oprit câteva minute la poarta stadionului, iar noi am intrat pe jos. Numai că din autocar i-au dispărut lui Halagian două sticle de whisky. Hala l-a chemat pe Stoichiță: «Mihai, vezi că Militaru mi-a furat whisky-ul ăla». Stoichiță vine la mine: «Băi, Cărbune – că asta era porecla mea -, i-ai furat sticlele lu’ Armeanu?». Eu, să cadă cerul pe mine. «Cum, bre, să fac așa ceva? Dacă mă credeți hoț, acum predau echipamentul și am plecat!». Stoichiță se duce iar la Halagian: «Nea Florine, am vorbit cu Cărbune, cică n-a luat el sticlele». «Păi, nu ăla, mă, eu ți-am zis de militaru’ de la poartă!». Bine că i-a zis de «Cărbune», altfel așa rămânea, că eu le-am luat”. N-am întâlnit în viața mea un om care să știe să ne dea adrenalină înaintea meciurilor așa cum o făcea Lăcătuș. Când vorbea în vestiar, mi se ridica părul pe mine. Simțeam că o să mănânc pământul Damian Militaru
Militaru a jucat titular imediat cum a venit la noi. Bun fotbalist, știa și cu mingea, dar avea și o capacitate de efort deosebită Basarab Panduru, fost coechipier la Steaua în sezonul 1994-1995
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER