SUPER REPORTAJ** Ferma animalelor

A jucat cinci ani la Steaua, suficient pentru a intra pentru
totdeauna în sufletul suporterilor. La genul de fotbalist care a
fost Damian Militaru, gata să bage și capul în crampoanele
adversarului, nici n‑avea cum să fie altfel. Iar golurile sale de
la Istanbul, cu Fenerbahce, sau de la Lisabona, cu Benfica, sunt
povestite și astăzi de fanii roș-albaștrilor.

S-a retras la aproape 40 de ani, din tricoul Jiului Petroșani,
culmea, tocmai într-un meci cu Steaua. „Așa a fost să fie, în
ultima etapă a sezonului 2006-2007, să mă retrag după un meci între
echipa care m-a lansat în fotbalul mare și cea la care am cunoscut
gloria”, rememorează el ziua aceea în care 10.000 de oameni,
deopotrivă petroșăneni și steliști, l-au aplaudat în picioare.

A avut un
magazin alimentar

Acum este antrenor secund la Jiul, unde mai are și o grupă de
copii. Banii nu sunt deloc mulți, dar a știut să se descurce, așa
cum o făcea și pe teren. „Mai am ceva și în bancă, doar n-am jucat
degeaba atâția ani la Steaua, am mai luat un apartament cu un preț,
l-am aranjat un pic, după care l-am dat cu mai mult… . Am
încercat și ceva afaceri, dar fără succes deocamdată. Deschisesem
un magazin alimentar în Petroșani, însă l-am închis, mai mult
pierdeam. Am avut și niște tractoare, la țară, la socru-meu, la
Valea Dâljii, lângă Hațeg, e pământ mult acolo, care trebuie
lucrat. Din păcate, n-a prea ieșit cum voiam eu. Acum, mă gândesc
serios să fac o fermă de creștere a animalelor, tot la Valea
Dâljii. Zona este extraordinară pentru așa ceva, oferă hrană
suficientă. Dar asta mai târziu și nu singur, că e bine să fie mai
mulți cei care dau banul”.

„Un club
trebuie condus de un fost sportiv”

Amintirile vieții de fotbalist sunt încă vii, iar cele mai multe
dintre ele se leagă de perioada petrecută în Ghencea. Ajunge și la
momentul actual: „Poate că anul ăsta se vor îndrepta lucrurile și
acolo. Cât am jucat fotbal, am învățat un lucru, anume că un club
nu poate fi condus decât de un fost sportiv de performanță.
Patronul dă banii, OK, dar să-și pună profesioniști la conducerea
clubului, nu poate conduce unul care nu știe cu ce se mănâncă asta.
Oricum, o echipă și o familie cum am alcătuit noi în anii aceia nu
cred că vor mai fi la Steaua. Nu exista răutate sau invidie, exista
doar prietenie și o ambiție fantastică de a fi mereu cei mai
buni”.

4 titluri
consecutive de campion a cucerit Militaru cu
Steaua, între 1995 și 1998

A greșit
nunta

Altă întâmplare haioasă, al cărei erou a fost: „Nea Mihai
Stoichiță, care ne era antrenor la Steaua, ne spune într-o zi că ne
așteaptă sâmbătă, la Haiducul, la restaurant, unde urma să fie naș.
«Unde, bre? Sus sau jos? Că se fac nunți și sus, și jos», a
întrebat unul. Nu știu cum, dar eu am rămas cu ideea că jos e
nunta. Ei bine, în ziua aia era nuntă și sus, și jos. Eu, cu soția,
mă duc jos. Ies mirele cu mireasa, pupături, casă de piatră, îi dau
miresei buchetul, era superb, după care dialogul: «Da’ nașu’ unde
e?». «Care naș?». «Stoichiță». «Stoichiță e naș sus, nu aici». «A,
da?». I-am luat buchetul din mână și hai sus! Când a auzit nea
Mihai ce-am făcut, m-a certat: «Mă, nebunule, de ce i-ai luat
buchetul înapoi? Te duceai și cumpărai altul». «Bine, bre, și la
nuntă când mai ajungeam!?»”.

A
sărbătorit golul lângă banca Fenerului!

După aproape 10 ani petrecuți la nivelul primei ligi, fostul
mijlocaș are o mulțime de amintiri haioase. Una dintre cele mai
dragi lui este de la meciul Fenerbahce – Steaua, 1-2, în turul
întâi al Cupei UEFA, în 1997. „După 0-0 la București, i-am
bătut cu 2-1 la Istanbul, eu și Ciocoiu am marcat. Eu am deschis
scorul din lovitură liberă. Mi-a mișcat mingea ușor Lăcă și am dat
tare, erau peste 35 de metri. Gol la colțul scurt! De fericire n-am
mai știut încotro s-o iau și m-am trezit în fața băncii turcilor
urlând de bucurie și cu mâinile sus. După câteva secunde, când
le-am văzut fețele supărate, mi-am dat seama că am greșit
banca!”

Militaru
și militaru’

În sezonul 1993-1994, Militaru a evoluat pentru Dinamo, unde
cuplul de antrenori era Halagian-Stoichiță. „După revenirea de la
un antrenament, nu mai știu de ce, dar autocarul a oprit câteva
minute la poarta stadionului, iar noi am intrat pe jos. Numai că
din autocar i-au dispărut lui Halagian două sticle de whisky. Hala
l-a chemat pe Stoichiță: «Mihai, vezi că Militaru mi-a furat
whisky-ul ăla». Stoichiță vine la mine: «Băi, Cărbune – că asta era
porecla mea -, i-ai furat sticlele lu’ Armeanu?». Eu, să cadă cerul
pe mine. «Cum, bre, să fac așa ceva? Dacă mă credeți hoț, acum
predau echipamentul și am plecat!». Stoichiță se duce iar la
Halagian: «Nea Florine, am vorbit cu Cărbune, cică n-a luat el
sticlele». «Păi, nu ăla, mă, eu ți-am zis de militaru’ de la
poartă!». Bine că i-a zis de «Cărbune», altfel așa rămânea, că eu
le-am luat”.

N-am întâlnit în viața mea un om care să știe să ne dea adrenalină
înaintea meciurilor așa cum o făcea Lăcătuș. Când vorbea în
vestiar, mi se ridica părul pe mine. Simțeam că o să mănânc
pământul
Damian Militaru

Militaru a jucat titular imediat cum a venit la noi. Bun
fotbalist, știa și cu mingea, dar avea și o capacitate de efort
deosebită
Basarab Panduru, fost coechipier la Steaua în sezonul 1994-1995