SUPER REPORTAJ** Povestea lui Narcis Coman: „Am băut și nopți, am băut și zile!”

La 63 de ani arată mult mai bine decât te-ai fi așteptat
ascultând toate poveștile despre aventurile sale de pahar. „Mi-a
plăcut viața, să beau, să iubesc, să mă distrez, tot ce înseamnă
ea. N-am niciun regret din punctul ăsta de vedere”, spune Narcis
Coman, fost internațional român, cândva desemnat cel mai bun
jucător al anului, acum retras acasă, la Giurgiu.

Coman a prins anii boemi ai fotbalului românesc, anii 60 și 70,
când, spun cei care au trăit acele vremuri, România rivaliza la
număr de talente fotbalistice cu Brazilia! Ani în care fotbalul se
împletea obligatoriu – pentru mulți dintre ei – cu plăcerile
vieții.

„Am băut
recolte întregi!”

Poate că asta, poate că firea lui rebelă și libertină au făcut
ca Narcis Coman să nu ajungă acolo unde i-ar fi permis talentul cu
care a fost înzestrat. „Da, mi-a plăcut să beau, recunosc – se
confesează el -, dar am băut cu cap. Nu aiurea, să torn în mine și
nici să plec pe trei cărări. Și să vă mai spun ceva, eu în viața
mea n-am băut tărie. Doar vin și bere. De-astea am băut butoaie,
cisterne, recolte întregi! Zile și nopți! Știam însă când să mă
opresc, când să mă antrenez la nivel maxim, iar la meciuri eram ca
nou. Ă‚sta mi-era felul, dacă nu-mi făceam eu plinul, n-aveam
putere!”.

De nouă ani n-a mai pus însă mâna pe pahar! O spune el, o spun
și cunoscuții. „Mi-am zis într-o zi: ce-ar fi să nu mai beau o
lună? Apoi încă o lună, și încă una. Și tot așa. Recunosc, uneori
mi-e o poftă de nu mai pot de un pahar de vin sau de o bere, dar
mi-e teamă că, dacă iau un pahar, pe urmă iar nu mă mai
opresc!”.

N-a suportat viața de la Steaua și de la Dinamo

Dintre toate cluburile pe unde a umblat, cel mai mult i-a plăcut
la Pitești și la Târgoviște. „La Pitești a fost frumos, doi ani am
apărat acolo, între 1966 și 1968. Aveam libertatea pe care o
doream. Ce viață! Ce șprițuri! Prietenia cu Dobrin… Atunci a
venit și prima convocare la națională, unde am debutat cu Polonia,
la Cracovia, la un 0-0”.

Coman continuă cu episodul Dinamo, unde – surpriză! – descrie
fapte de acum trei decenii, dar care s-ar potrivi și azi foarte
bine. „Apoi m-a luat Dinamo București, dar aici nu mi-a plăcut. Era
regim cazon, ori eu, care nu-mi plăcea să fiu controlat, nu puteam
suporta asta. Plus că era multă parșivenie acolo, dacă mergeam la
șpriț cu cineva, a doua zi afla imediat conducerea! În echipă erau
bisericuțe. Ce să mai, nu mi-a plăcut… Ca să mă lase să plec, am
îndurat 60 de zile de arest, făcute la garnizoana aia de pe Dealul
Spirii, de la Uranus (n.r. – unde se află acum Casa Poporului)! La
fel, apoi, la Steaua. Iar mult control, multă disciplină, niciodată
nu m-am putut adapta, eu aveam stilul meu de viață”.

„Azi se
apără până la 40 de ani pentru că nu are cine să-ți ia
locul!”

După o escală de la un an la SC Bacău a urmat ultima etapă din
carieră, CS Târgoviște. Patru ani lângă Turnul Chindiei, din 1976
până în 1980. „Ce viață frumoasă și acolo. Și ce mult m-au iubit
suporterii târgovișteni…”.

De acolo s-a produs revenirea miraculoasă la națională, la 32 de
ani. Dar tot Târgoviște a însemnat și finalul carierei. „Din cauza
antrenorului Ștefan Coidum. Nu suporta jucătorii cu personalitate,
așa că ne-a îndepărtat pe mine și pe Gigi Tătaru”, acuză fostul
internațional. „Aveam 34 de ani, am spus gata și pentru că mă
săturasem, dar și pentru că avea cine veni din urmă, nu ca acum,
când stai până la 40 de ani în poartă pentru că n-are cine să-ți ia
locul! Am ajuns să aducem portari de afară. Noi, care aveam școală
extraordinară de portari…”.

1 trofeu a
câștigat Narcis Coman în cariera sa: Cupa României, cu Steaua, în
1971, după 3-2 în finală cu Dinamo

„Regret că nu am câștigat un titlu de campion, deși am
jucat la Steaua și la Dinamo. Regret și că n-am fost lăsat să plec
afară. Aveam oferte de la Sevilla și Corinthians”, Narcis
Coman

„Pentru titlul ăla de cel mai bun fotbalist român al
anului n-am primit nici măcar o diplomă din partea federației! Nu
eram foarte simpatizat acolo!”, Narcis Coman

„Coman a fost un portar foarte talentat, cu calități
deosebite pentru postul ăsta, dar, din păcate, a avut o slăbiciune
pentru Bachus. Putea ajunge mult mai sus dacă n-ar fi avut viciul
ăsta„, Angelo Niculescu, fost selecționer