Super Reportaj! „Ultimul Împărat”** din Scornicești

Cine este Emil
Bărbulescu: Emil Bărbulescu este fiul Elenei
Bărbulescu, sora lui Nicolae Ceaușescu și al lui Vasile (Lică)
Bărbulescu. Tot în Scornicești locuia și familia lui Gheorghiță
Bărbulescu, fratele lui Vasile și unchiul lui Emil. Clanul
Bărbuleștilor conducea practic orașul și județul înainte de 1989.
Emil a devenit șef al Miliției și al Securității județului Olt la
numai 29 de ani, în 1988, iar cu un an înainte primise sarcină de
la familie să se ocupe și de destinele echipei de fotbal. Imediat
după Revoluție, Emil a fost închis 8 luni, în timp ce tatăl Lică și
unchiul Gheorghiță au murit nu mult după Revoluția din decembrie
1989. Emil trăiește acum singur, în casa familiei, aflată în
aceeași curte cu casa părintească a lui Nicolae Ceaușescu.
Cunoscuții spun că a supraviețuit în acești ultimi ani în special
cu ajutorul prietenilor și că dosarul de pensionare i-ar fi fost
aprobat cu doar puțin timp în urmă. Anul trecut s-a operat de
coxartroză, motiv pentru care se și deplasează cu greutate.

Mă uit la omul din fața mea și nu-mi vine să cred că el este
Emil Bărbulescu! Pe scurt, pentru necunoscători, fostul șef al
Miliției și al Securității județului Olt înainte de Revoluție,
nepotul lui Nicolae Ceaușescu și omul care, din 1987 și până la
finele lui 1989, s-a ocupat efectiv de echipa din localitatea
dictatorului, FC Olt Scornicești.

Bărbulescu a condus însă FC Olt nu ca și conducător efectiv, ca
președinte, ci mai degrabă ca un patron în accepțiunea de astăzi.
Mă așteptam la un tip dur, dar de unde! Totul la el, începând de la
ținută – un trening cam ponosit, iar în picioare niște adidași care
nu mai apucă vara – și până la privire – una resemnată – indică mai
degrabă un om trist, care nu mai speră foarte mult de la viitor. Nu
știu cum a fost pe vremuri, dar așa arată acum, la 51 de ani.
Acceptă să vorbească, pentru prima oară după 1989, despre fotbal și
despre FC Olt. Leagă greu cuvintele, se vede că le cântărește atent
înainte.

-Domnule Bărbulescu, ați fost ultimul șef al lui FC Olt înainte de
Revoluție. Cum era la cârma unei echipe
privilegiate?
-Care privilegiată? Toată lumea vorbea înainte, și am auzit asta și
după 1990, că Scorniceștiul era ajutat de la nivel înalt pentru că
era echipa lui Ceaușescu. Aiurea! Scornicești n-a avut niciodată
forța Stelei sau a lui Dinamo, chiar a Corvinului de la începutul
anilor 80. Poate celorlalți le era teamă numai când auzeau numele
Ceaușescu sau Bărbulescu, dar nu că se ducea cineva să facă
presiuni.

-Dar arbitrii?
-Eu am început să mă ocup practic de acea echipă din 1987. Nu m-am
dus vreodată la un arbitru să-i cer să ne avantajeze! Mă știam cu
Crăciunescu și cu alți arbitri, dar niciodată n-am făcut așa ceva.
Dovadă că noi mereu ne luptam la retrogradare. Păi, din 1979, de
când am intrat în Divizia A, și până în 1989 am terminat o dată pe
locul patru, de alte două ori pe șapte, iar în rest numai jos am
fost. Finalul turului, în 1989, ne-a prins pe loc
retrogradabil.

„Ceaușescu a înființat Steaua!”

-Deci Nicolae Ceaușescu era legat de Scornicești doar cu
numele…
-Lui Ceaușescu nici nu-i plăcea fotbalul! Pe el, când venea pe
aici, îl interesa agricultura, să vadă producția, culturile, nu-i
ardea lui de fotbal. Am fost de multe ori în preajma lui, știu bine
ce vorbesc.

-Dar era recunoscut ca un suporter stelist!
-Asta când era mai tânăr. Și cum să nu țină cu Steaua când el a
înființat-o?! Era realizarea lui!

-Steaua s-a înființat în 1947. Avea Nicolae Ceaușescu pe atunci
forța să înființeze o echipă de fotbal?
-Ceaușescu a înființat Steaua prin poziția pe care o avea la vremea
respectivă în Consiliul Politic Superior al Armatei. Mai târziu a
devenit chiar șef al acelui organism. Și n-a înființat orice
echipă, ci echipa Armatei!

„Cornel Dinu a fost cel mai slab antrenor pe care l-am
avut!”

-Revenind la FC Olt, spuneți că n-avea anvergură, dar cum se făcea
că mulți jucători buni veneau la Scornicești? Se spune că erau
foarte mulți bani, că se dădeau sume uriașe la
semnătură…
-Poate că, înainte de a prelua eu conducerea, era așa. Cu unchiul
meu, Gheorghiță Bărbulescu (n.r. – cumnatul dictatorului
Ceaușescu), dar eu nu știu ce sume se dădeau. Și oricum, dacă se
dădeau, ăia erau bani negri. Se mai băga câte o mașină de pungi de
plastic fără acte și aia era! Dar peste tot în țară era la fel, nu
doar la Scornicești.

-Cum ați reușit s-o duceți pe loc retrogradabil la finalul turului,
în 1989?
-Am făcut greșeala să-l aduc pe Cornel Dinu antrenor! Mai bine îl
lăsam pe Marian Bondrea! Valentin Ceaușescu (n.r. – fiul
dictatorului) a insistat pentru Dinu, că îi era prieten. Și
unchiul, Gheorghiță, mă tot bătea la cap, că să-l pun pe Dinu, să-l
pun pe Dinu. Eu n-aș fi vrut, pentru că știam că băgase două echipe
în „B”, pe Târgoviște și pe Galați, plus că aveam o mulțime de
prieteni din fotbal, pe Lucescu, pe Halagian. Mulți, ce mai, și nu
știu care îmi spusese că nu știe să lege vestiarul. Și s-a
confirmat! Ca teoretician era extraordinar. La masă îți vorbea de
ziceai că e cel mai mare antrenor, ca și acum, de altfel, dar la
teren, nimic! A fost cel mai slab antrenor pe care l-am avut! Mai
mult, la începutul lui 1990, când era ministru, el a fost cel care
a desființat echipa asta!

„Postelnicu era un
dobitoc!”

-Ați afirmat că FC Olt n-avea forță ca Steaua și Dinamo. Cum ați
simțit asta?
-Din presiunile făcute în preajma partidelor de pe teren propriu
împotriva lor. Mi-aduc aminte meciul din primăvara lui 1989, cu
Dinamo, la Scornicești. Noi aveam nevoie mare de puncte, eram jos,
Dinamo se bătea la titlu cu Steaua, iar cu doar câteva zile
înaintea jocului m-a sunat Tudor Postelnicu (n.r. – ministrul de
interne), șeful lor, care printre cuvinte îmi dădea de înțeles cam
cum ar trebui să decurgă lucrurile. Nu m-am dat la o parte. I-am
bătut cu 1-0, a dat gol Pena, iar Dinamo a pierdut campionatul cu
acea înfrângere.

-Era Postelnicu un dur, așa cum se spunea?
-Era un dobitoc! Habar n-avea de fotbal. Învățase și el un lucru,
că e bine ca arbitrul să-i dea lovitură de la 11 metri. Nu conta
cât era scorul, că era condus sau conducea, dacă îi dădea arbitrul
11 metri, el era mulțumit!

-La fel acționau și cei de la Steaua?
-Nu, la ei era mai simplu. Aveam mai mereu la echipă câțiva
jucători fie împrumutați de la ei, fie veniți prin filiera lor, iar
steliștii mergeau direct la aceștia!

„Pe Halagian eu l-am dat afară de la
Steaua!”

-Care au fost cel mai bun antrenor și cel mai bun președinte care
au condus Scorniceștiul?
-Ca antrenor, Halagian. Ca președinte, cred că Dumitru Dragomir.
Nici ei nu erau însă perfecți. Pe Dragomir l-a învățat să fure, să
producă bani negri, unul pe nume Gansievici, care chiar cu asta se
ocupa. În ce-l privește pe Halagian, atunci când a plecat la
Steaua, în 1984, a luat cu el de aici cinci jucători, plus
bucătarul. Dar și eu i-am plătit-o!

-Cum anume?
-Păi, în toamna aia a venit Ceaușescu la Reșca, lângă Caracal, la
vânătoare. Iar Gheorghiță, unchiul, care n-avea curaj, m-a îndemnat
să-i spun lui Ceaușescu ce-a făcut Halagian. După vânătoare, la
masă, i-am spus tot. Cum ne-a luat jucătorii la București, că ne-a
lăsat fără echipă, el se uita mirat la mine, pentru că habar n-avea
de chestiile astea, despre ce se întâmplase. Când m-am apucat să-i
spun că ne-a luat și bucătarul, mi-a zis: „Gata, mă, bine, am
auzit, gata!”. Atât! A doua zi a venit la noi colonelul Gavrilă,
conducătorul clubului Steaua. Era speriat rău! Ne-a întrebat ce
jucători vrem înapoi sau dacă vrem și alții. Ieșise scandal mare la
București, tuturor le era frică de Ceaușescu. Dacă eram ai dracu’,
atunci le luam toată echipa celor de la Steaua, a fost singura dată
când ne-am simțit și noi puternici. Nu mai știu dacă exact în ziua
aceea sau au mai trecut câteva zile, dar l-au dat afară pe Halagian
de la Steaua! El și acum trăiește cu impresia că Ilie Ceaușescu l-a
dat afară, că avea ceva cu el, nu știe că de la mine i s-a
tras.

„M-au uitat toți. Dar așa e românul”

-Vă mai uitați la fotbal?
-Nu. Nu merg la meciuri și nici la televizor nu urmăresc decât
foarte rar. Una, că mi s-a luat. Apoi, la ce să mă uit? Ce se joacă
acum e fotbal? Erau echipe și jucători mult mai buni înainte.

-Sunteți nostalgic?
-Deloc! Toate la vremea lor.

-Din postura de membru al familiei conducătoare a statului, ați
avut probleme la Revoluție?
-Absolut nicio problemă. Cu nimeni. Am fost închis atunci, imediat,
opt luni, după care mi‑au dat drumul. Ce să fi avut lumea de aici
cu mine? Rău n-am făcut nimănui, iar bine – cui am putut. Nu mai
vorbesc de fotbaliști, de antrenori, de cei care au trecut pe
aici.

-Dintre toți cei pe care i-ați ajutat, v-a mai căutat cineva după
Revoluție?
-Nimeni! Așa e românul! Dar nici nu-mi trebuie.

Certuri între familii
Tot apropiații povestesc că între cele două familii conducătoare
din Scornicești, Vasile și Gheorghiță Bărbulescu, apăreau momente
tensionate. Faptul că Emil Bărbulescu nu știa de sumele de bani
date jucătorilor de la echipă înainte de 1987 nu este o poveste.
Unchiul său, Gheorghiță, se ferea de el, pentru că Emil era student
la Academia de Poliție, la București, și în întâlnirile sale cu
Valentin putea să vorbească despre asta. Un adevărat izvor de
gâlceavă era Elena Bărbulescu, sora lui Nicolae Ceaușescu și soția
lui Vasile, care nu-l lăsa pe acesta să meargă la echipa de fotbal
pentru că nu-i suporta pe fotbaliști din cauză că aceștia se luau
de fetele de la liceul din localitate, unde Elena era
directoare!

Pe Dumitru Dragomir l-a învățat să fure unul,
Gansievici, care învârtea tot timpul bani negri
Emil Bărbulescu, fost președinte la Scornicești

Emil Bărbulescu a fost un băiat de zahăr. Acum spune că nu l-a mai
căutat nimeni după Revoluție? Ce să-i faci, asta-i
viața!
Dumitru Dragomir, fost președinte la Scornicești

Nu știu cine m-a dat afară de la Steaua. Oricum, pe vremea aia,
Emil se ocupa mai mult de ansamblul de dansuri de la Fabrica de
Textile. Dar eu îi mulțumesc dacă a spus că am fost cel mai bun
antrenor!
Florin Halagian, fost antrenor la Steaua și la FC Olt

Nu l-am vrut pe Dinu, știam că le retrogradase pe Târgoviște și
Galați. (…) dar a insistat pentru el Valentin Ceaușescu, cu care
era prieten
Emil Bărbulescu, nepotul lui Nicolae Ceaușescu

30 de luni
a condus Emil Bărbulescu echipa FC Olt Scornicești în
Divizia A