V-ați închipuit vreodată cum e să fii cel mai bun de pe teren, dar să nu poți să-ți aduci aminte nimic din ce s-a întâmplat? Ei bine, de-a lungul istoriei există câteva cazuri în care memoria jucătorilor a fost ștearsă în urma unor lovituri urâte la cap. Jurnaliștii de la The Guardian au adunat câteva dintre aceste cazuri, în care fotbaliștii n-aveau habar de ce s-a întâmplat în niște meciuri la care ei au participat din plin.
Lilian Thuram – campion mondial cu Franța în 1998, fundașul a fost cel mai bun om de pe teren în semifinala cu Croația. Thuram a înscris de două ori în repriza a doua, însă la final nu s-a putut bucura prea mult deoarece…și-a pierdut memoria. În urma unei lovituri la cap lucrurile s-au cam amestecat în creierul fostului internațional francez. Fotbalistul a explicat prin ce a trecut: „Nici acum nu pot să-mi reamintesc ce s-a întâmplat atunci și, chiar dacă încerc, nu pot să leg amintirile din acel meci. Am avut nevoie ca antrenorul și colegii să-mi spună că am câștigat și ne-am calificat în finală”
Thuram mai povestește cum a reacționat când colegul său Marcel Desailly l-a felicitat pentru joc: „L-am întrebat: ‘Ce se întâmplă? Cine ești?’ Nu aveam habar ce s-a întâmplat și unde sunt”. Se naște însă următoarea întrebare: cum a reușit să facă un joc excelent, dacă memoria era afectată de lovitură? Tot el explică: „A fost ceea ce eu numesc ‘momentul Miles Davis (n.r. cântăreț de jazz)’. Fotbaliștii pot fi ca artiștii, dacă mintea și trupul formează un tot. Este ca atunci când Miles Davis cânta. Nu trebuie să gândești, este instinct pur”. Stanislav Sestak (VfL Bochum) – este un alt caz „Thuram”. Se întâmpla în sezonul 2007-2008, într-un meci cu cei de la Karlsruse. Sestak și-a pierdut atunci memoria după un duel cu Mike Franz, un jucător recunoscut pentru duritate, chiar în debutul paridei. Cu toate că impactul l-a bulversat, Sestak a continuat meciul fără probleme și chiar a deschis scorul. La pauză, el a recunoscut că nu-și aduce aminte de golul marcat, însă n-a fost înlocuit. Karlsruhe a înscris de două ori după pauză, însă scorul final a fost stabilit de Sestak, care a reușit să mai înscrie o dată.
Guy Poyet – este un caz special. Acesta și-a pierdut memoria chiar în momentul în care a înscris pentru Tottenham, într-un meci cu West Ham United. S-a lovit la cap chiar în momentul în care a înscris pentru 1-0, însă când și-a revenit, s-a dus țintă la arbitru pentru a-l întreba de ce nu a acordat…corner pentru Tottenham, deși marcase.
Nat Lofthouse – fost fotbalist englez, care a trecut prin aceeași experiență. În 1952, într-un meci Austria-Anglia, Nat a contribuit cu două goluri la victoria „Albionului” cu 3-2. Însă când a marcat golul doi, a fost lovit în zona capului de portarul advers și memoria lui a cedat. Abia după fluierul final a aflat că a marcat două goluri și este eroul partidei.
Românii nu sunt mai prejos. Lucian Burdujan – este autorul unei situații „a la Claudiu Răducanu”. Spre deosebire de situațiile prezentate mai sus, pauza din memoria lui Burdujan nu a fost cauzată de vreo lovitură. Pe vremea când juca la Rapid, într-un meci cu Sliema Wanderers, contând pentru turul I preliminar al Cupei UEFA, Burdujan a oferit probabil cea mai comică situație din ultimii ani. Folosit încă din primul minut, Burdujan și-a lăsat colegii cu gura căscată cu o întrebare anormală: „Cu cine jucăm și cât e scorul?”. Era 1-0 pentru Rapid, giuleștenii impunându-se la final cu 5-0
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER