SUPERINTERVIU Ionuț Bâlbă:** „Am vorbit cu mesageria vocală a lui nea Popică!”:)

Numele lui Ionuț Bâlbă nu mai spune multe astăzi. Atacantul de
29 de ani, după care umblau cândva Rapid și CFR Cluj, a jucat
ultima dată la Botoșani, în Liga a II‑a, iar acum e șomer. Având
mult timp liber, a acceptat cu căldură și umor să povestească
întâmplările care i-au marcat cariera.

„Ne vedem la «Timeout», în zece minute!”. Numele localului preferat
al lui Bâlbă descrie perfect situația în care se află acum fostul
atacant de la Poli Iași. Lângă masa jucătorului doarme liniștit un
câine maidanez, deși e vorba de o cafenea selectă din Iași. „Stai
liniștit, că nu mușcă! E de-al casei! I-am pus numele Iliuță, după
Adrian Ilie”. Reporterul îl privește cu neîncredere… „Nu «Cobra»,
frate, ești nebun?! După fostul meu coleg de la Poli Iași! Nu vezi
că-i la fel de slab ca el?”, se amuză Ionuț. Urmează o discuție
fără perdea despre viața și cariera unui fotbalist care a pierdut,
fără prea mari regrete, o grămadă de trenuri.

-Ionuț, nu s-a mai auzit nimic de tine în ultima
perioadă…
-Păi, dacă n-am mai făcut nicio prostie, ce să se mai audă?! Frate,
oricum, să știi că poți să scrii ce vrei despre mine. Nu mă
afectează! Eu nu țin la lucrurile astea rele. Doar maică-mea și
taică-miu pun la suflet chestiile urâte care se scriu despre
mine.

-Mai știi cum e să te bucuri după ce dai gol?
-(Râde cu poftă și apoi devine brusc serios) Să știi că nu prea mai
știu cum e! Ultima dată am dat gol cu CFR Cluj. Am intrat pe final
și am egalat din penalty. Da’ stai să-ți spun o fază „dură”: era
Grigoraș antrenor atunci și m-a trimis la încălzire. M-a băgat, dar
n-aveam niciun chef. Ploua, ăia erau călare pe noi… Mai erau zece
minute și, pe un contraatac, Bratu îmi dă o pasă cu călcâiul, îi
iau fața lui Alcantara și ăsta mă lovește în careu. Penalty!

-Tu executai, de regulă, penalty-urile la Poli Iași?
-Nu! Trebuia să bată Munteanu, dar i-am luat mingea și i-am zis:
«Hai să mai dau și eu gol, frate!» M-am uitat puțin la Grig și am
bătut. Eu am un stil mai așa, tehnic, când le bat. Mă rog, n-a avut
nicio șansă portarul. După ce-am dat gol, am făcut-o pe-aia cu
degetul la gură, știi tu: «ssssttttt». Eu cică le făceam ălora din
tribună, dar era pentru Grigoraș! (râde cu poftă).

„Nu prea m-am înțeles cu
Grigoraș”

-Dar ce aveai cu Grigoraș?
-Nu prea ne-am plăcut. Nu m-am certat cu el niciodată, că oricum nu
aveam cum să câștig un duel cu antrenorul. El avea stilul lui, eu
pe al meu…

-În ce măsură ți-au afectat cariera toate isprăvile pe care le‑ai
făcut în viața extrasportivă?
-Am comis-o de prea multe ori, dar acum m-am învățat minte. Nu mai
fac bâlbe! Dar, uite, am fost la FC Brașov și am acceptat toate
condițiile lor. Cu clauză că, dacă fac vreo prostie, să îmi
rezilieze contractul.

-Dar…
-M-am înțeles cu ei, dar, când să semnez, am observat că banii pe
care-i primeam la semnătură erau la jumătate. Nu știu ce-au gândit
ei, că mă prind la înghesuială?! Dacă aveam 20-21 de ani, rămâneam
și fără bani, dar nu pot să stau la vârsta asta. (Iphone-ul alb îi
sună și pe ecran apare numele „Grig”: Uite, că tot vorbeam de
Grigoraș! Mă sună acum!… Hai, mă, că am glumit. E un
prieten.)

Cea mai
frumoasă amintire e de la un meci cu Steaua, pe Ghencea. Veniseră
20.000 de oameni la joc să-i susțină pe steliști, abia se
calificaseră în Liga Campio-nilor, și noi i-am
bătut
Ionuț Bâlbă, atacant

Am mai fost dorit și la Craiova, și la Vaslui. Oferte au fost,
păcat că nu s-au realizat. Nu sunt singurul care a pățit așa.
Uită-te la Cursaru, care a fost, până la urmă, golgheterul
României
Ionuț Bâlbă, atacant

Bâlbă e un atacant cu simțul porții, masiv, care dădea foarte multe
goluri. Lucrurile acelea care se spuneau despre el, că e bețiv, că
e nu știu cum nu sunt adevărate
Ionuț Popa, fost antrenor Poli Iași

Am vândut acel Audi Q7. Nu vedeam rostul să țin trei mașini, mai
ales că permis are doar soția acum. Mai am însă două luni și pot să
dau din nou examen
Ionuț Bâlbă, atacant

Cum m-am ales cu
dosar penal? Aveam permisul suspendat, dar mergeam cu Q7-le. Și era
un «filtru», dar n-am oprit. După aceea, într-o curbă, n-am luat
virajul așa cum ar fi trebuit și am intrat într-un stâlp. Am lăsat
Audi-ul acolo și am plecat
Ionuț Bâlbă, atacant

„Am împușcat ciori cu pistolul lui nea Popică!”

Ionuț Bâlbă a fost amenințat în glumă cu pistolul de Ionuț Popa
(foto), pe vremea când amândoi erau la Iași. Până și antrenorul său
știa însă că orice metodă ar aplica pentru a-l cuminți este
inutilă.

-Cu Ionuț Popa cum te-ai înțeles? Într-o vreme, spunea că nu-i mai
rămâne decât să te bată, ca să te cumințești…
-Foarte bine! Omu’ e caracter. Stai că-ți povestesc cum era nea
Popică. Mai ții minte când mi-am poleit eu jantele de la
mașină?

-Da…
-Își deschisese un prieten un magazin de personalizat lucruri. M-a
întrebat dacă vreau să-mi facă și mie jantele, fără bani. Mi-a
plăcut ideea atunci, că mergeam pe stradă și mă arătau oamenii cu
degetul, dar, după câțiva ani, am regretat. Revenind la nea Popică,
după ce mi-am făcut eu mașina, au început ziarele din Iași să
scrie: «La Poli nu sunt bani și Bâlbă are jante poleite cu aur!».
Iar el, ca să-mi ia apărarea, să vezi ce-a făcut. A venit într-o zi
la mine și mi-a zis: «Bă, ia vorbește cu ăla care ți-a făcut astea
la mașină. Vreau să-mi fac și eu!».

-Serios?!
-Da, mă! El avea o Toyota RAV4 și și-a poleit emblemele. Apoi, a
ieșit într-o conferință de presă și le-a spus ziariștilor: «Cum
adică, și-a poleit Bâlbă mașina? Păi și eu am făcut la
fel…».

-Să înțeleg că erai unul dintre preferații lui…
-Stai că asta nu-i tot! După episodul ăla de la Buzău, când a fost
amenințat cu un pistol, și-a luat și nea Popică armă! Vine după
vreo săptămână cu pistolul în vestiar. «Bă, Bâlbă, dacă mai faci
figuri, te împușc», îmi zice mie, râzând. (Începe să-l imite pe
Ionuț Popa cum flutura pistolul). La care eu: «Ia dă, bre, nea
Popică, să văd ce ți-ai luat matale acolo!». Frate, credeam că e de
jucărie, da’ de unde! Pistol adevărat! Era adevărat, avea permis de
port-armă. După aia, am împușcat și noi vreo două ciori pe la
stadion cu pistolul lui. Ne-am dus la el să vedem dacă are gloanțe
și ne-a lăsat să tragem de câteva ori.

La volan, cu permisul
suspendat!

-L-ai sunat vreodată când ai avut probleme cu
Poliția?
-Ha-ha! Da, s-a întâmplat și asta. Eram într-o dimineață cu
Silvășan. Mergeam la antrenament. Aveam permisul suspendat atunci.
Silvășan avea un Volkswagen Touareg și voiam să văd cum merge, că
mă bătea gândul să-mi cumpăr și eu. Mai aveam două săptămâni până
să-mi iau permisul înapoi, dar am zis că nu m-o prinde chiar acum
Poliția! M-am urcat la volan și mergeam așa, încet, spre stadion.
Bă, la o trecere de pietoni n-am mai acordat prioritate… Imediat,
am văzut și polițistul care îmi făcea semn să trag pe
dreapta.

-Și aici intervine nea Popică, bănuiesc…
-Pac, actele la control! Eu mă cunoșteam cu respectivul polițist și
am încercat să-l iau cu frumosul: «Oooo, să trăiți domnu’! Ce
faceți?». Când a văzut că am permisul suspendat, mi-a zis să mergem
la secție. Am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe Popică, pentru
că știam că e prieten cu șeful Poliției. A venit până acolo, dar
n-a reușit să mă scape. Am plecat totuși împreună la antrenament,
că aveam meci important. Mi-au făcut dosar penal atunci… Ah, ba
nu! Asta s-a întâmplat când aveam Audi-ul ăla.

I-am acordat
tot sprijinul meu, pentru că îl consideram unul dintre cei mai buni
atacanți din România. Putea să plece la Rapid, dar nu l-am lăsat.
Poate cariera lui ar fi fost alta dacă mergea în
Giulești
Ionuț Popa, fost antrenor Poli Iași

„Puteam să fiu campion cu Urziceni”

Fostul atacant al lui Poli Iași vorbește cu seninătate despre
ocaziile pe care le-a avut de a deveni un fotbalist mult mai de
succes decât este, dar pe care le-a ratat.

-Ai ratat mai multe transferuri importante în carieră. Ai fost la
un pas să ajungi la Rapid acum câțiva ani…
-Au fost vreo patru ratări de-astea! Cu cei de la Rapid a fost în
perioada în care au câștigat ei multe meciuri în Cupa UEFA. M-a
sunat într-o zi Dinu Gheorghe, eram la tenis: «Alo, bună ziua! Dinu
Gheorghe la telefon. Te vrea Răzvan Lucescu la echipă, vrei să
vii?». I-am zis: «Da!», și a rămas să vorbim. Până la urmă nu s-au
înțeles cluburile la bani. Am și fugit din cantonament vreo două
zile. Mă suna Popică în disperare.

-Spuneai că au fost patru oferte…
-Da. După povestea asta a început campionatul, am jucat, am mai
marcat de câteva ori și în iarnă a venit Iuliu Mureșan. Am bătut
palma seara, iar dimineața trebuia să mă duc la el la hotel să
semnăm contractul. L-am sunat a doua zi, n-a răspuns. L-am mai
sunat o dată, la fel. Apoi am vorbit cu Sorin Boca, președintele de
la Iași, care mi-a spus că a căzut transferul. Aceeași poveste, nu
s-au înțeles cluburile.

-Apoi?
-A urmat o perioadă în care n-am mai dat goluri, dar a vrut MM
Stoica să mă ia la Urziceni. Era fix la începutul sezonului în care
ei au luat titlul! Stăteam apoi și puneam lucrurile în balanță.
«Bă, plec eu de la Iași… unde sunt cine sunt și mă duc acolo.
Dacă nu pot să respect ce îmi cere Petrescu?», îmi ziceam. Că la
Urziceni nu mai aveam libertatea pe care o aveam cu Popică al meu.
Și nu m-am dus. Și ei au luat campionatul, și-au mers și în
Champions League… Îmi părea rău după…

-Acum ce planuri ai? Crezi că mai poți face față în Liga
I?
-Eu sunt liniștit. Am câștigat bani frumoși din fotbal și nu mă
plâng. Chiar dacă mă las mâine, nu mor de foame. Am o afacere în
transporturi, soția mea are o firmă care organizează evenimente.
Mai am și mașinile alea. Din acest motiv nu sunt disperat să semnez
cu oricine, pe orice, că nu cred eu că nu mai pot.