„Familia, nivelul de viață și abia apoi cariera”. Podiumul preocupărilor lui Walter Zenga, dezvăluit în ProSportul de marți într‑un interviu acordat în Dubai pe terasa vilei sale din Palm Jumeirah, poate fi înțeles dacă petreci câteva ore în preajma tehnicianului italian și a familiei sale.
„O explicație ar fi aceea că am avut o carieră foarte intensă ca jucător”, simte Walter nevoia unei justificări. Adevărul este că pe una din ramurile celebrului palmier din lume am găsit nu neapărat un antrenor, ci un soț și un tată fericit. Zenga e împăcat cu viața pe care o are. Își cunoaște prioritățile, le repetă obsesiv și se gândește mai ales la ce poate să facă pentru a nu-i lipsi nimic Samirei. Fetița de un an și trei luni este centrul Universului pentru fostul mare portar. A trăit și a văzut atâtea, dar acum este un Om Păianjen copilăros și retras pe malul mării să se bucure de ce are. Un „refugiat” pe cea mai luxoasă insulă cu putință de pe acest pământ.
Samira, copilul care va vorbi romitalengleza
„Nu am niciun motiv să mă mut momentan de aici”, spune Zenga scrutând cu privirea orizontul. „Acolo e Burj Al Arab”, spune arătând în direcția hotelului de șapte stele. „Când nu e nor, se vede foarte bine și Burj Khalifa… Hotelul Atlantis e la două minute. Clima e exact cum trebuie. Din punct de vedere al siguranței nu există un loc mai bun oriunde în lume”, prezintă Zenga avantajele vieții în Emirate. Raluca vorbește și limba: „Nu prea am unde să exersez. Eu îi întreb ceva în arabă, ei îmi răspund în engleză. E o țară cât se poate de deschisă, de modernă și de civilizată. În România? Nu am mai fost de astă-vară și probabil la vară se va pune problema să facem o vizită. E prea bine aici”, spune doamna Zenga. Samira, fetița lor, nu are stare. Se plimbă de la unul la altul, mânuiește febril jucăriile aflate la tot pasul și ascultă îndemnurile părinților rostite în engleză, italiană și română. „Nu știm în ce limbă o să vorbească acest copil. Un fel de romitalengleză”, se amuză Raluca și Walter. Un instantaneu care vorbește de la sine despre definiția familiei fericite și căreia nu îi lipsește nimic. Paradisul Al Nasr
Înainte de a fi familist, Zenga reprezintă pentru microbiștii de pretutindeni unul dintre cei mai mari portari ai lumii și un veritabil simbol al deținătoarei Ligii Campionilor, Inter Milano. Pentru români, italianul este cel care a antrenat Steaua și Dinamo, plus Naționalul, și tehnicianul care a revoluționat într-o oarecare măsură fotbalul românesc. Asta pentru că întâi cu Naționalul, dar mai ales cu Steaua a reușit să rupă bariera primelor tururi în competițiile internaționale. A adus primăvara europeană în România atunci când a eliminat Valencia după îndelungi ani de contraperformanțe. În cariera sa a antrenat, de asemenea, în Serbia, pe Steaua Roșie Belgrad, în Turcia sau în Italia. Zenga a fost însă și omul care a experimentat diverse culturi fotbalistice: „Îmi place enorm să descopăr oameni noi, obiceiuri. Să îmi implementez ideile oriunde. Nu contează numele echipei pe care o antrenez. Mereu o fac urmărindu-mi aceleași principii. Rămân același”. Aveam să ne convingem. Condiții de Liga Campionilor, pretenții deloc
Un alt lucru specific cumva lui Zenga este acela că a acceptat provocări mai mult sau mai puțin extreme. În România a fost la Steaua, după care a mers la rivala Dinamo. În Italia a reușit să depășească ura de moarte a suporterilor sicilieni și a trecut de la Catania la Palermo. Chiar și în lumea arabă a realizat o „performanță”. S-a mutat de la Al Nassr-ul din Arabia Saudită la Al Nasr Dubai în Emirate. „Nu se compară interesul saudiților pentru fotbal cu cel al celor de aici. Acolo, la meciuri vin zeci de mii de fani, aici dacă se adună o mie, două, e sărbătoare”. De altfel, toți șoferii de taxi erau conectați săptămâna trecută la… Mondialul de cricket. Bine, asta și pentru că majoritatea sunt indieni, pakistanezi și africani. Africa de Sud a învins într-o finală dramatică pe India. Am văzut reluarea cu unul Patterson sau nume asemănător trimițând mingea în tribună mai ceva ca golul lui Iniesta din finala Mondialului de fotbal.
Stadionul poartă numele primului șeic
Al Nasr Dubai. Stadionul e undeva în inima Bur Dubaiului. Orașul vechi. Partea terestră a orașului, acolo unde clădirile au dimensiuni normale. Zgârie-norii veghează de undeva din depărtare. „Al Maktoum Stadium” e un stadion mic și cochet cu zece mii de locuri. Poartă numele șeicului care a revoluționat peisagistic și nu numai Dubaiul. Clubul e înființat în 1945. În negura istoriei, cum ar veni, atât timp cât zona a „explodat” din punct de vedere financiar și urbanistic undeva în anii 70. Walter Zenga este ghidul de lux prin baza unde acum câțiva ani clujeanul Ionuț Rada se simțea ca acasă. „Aici a jucat și Rada. Clubul nu e foarte mare. E cam al șaptelea, al optulea în Dubai, dar hai să îți arăt condițiile”.
Pauze mai lungi din cauza rugăciunilor
Vizita făcută în această bază de pregătire are și ea povestea ei. La sfârșitul săptămânii trecute, echipa sa a jucat un amical: „Campionatul e întrerupt acum, dar nu prea am înțeles eu bine de ce. Oricum, și la ei e la fel. Decid că nu se mai joacă și nu oferă vreo explicație”, se plânge Zenga. Eu deduc din context că e la fel ca la noi și chiar nu am argumente să îl contrazic. În fine, e un amical Al Nasr cu Itihad Kalba. Echipa lui Zenga avea să câștige cu 1-0. La meci, cam 100 de spectatori. După primele 45 de minute, italianul își convoacă jucătorii lângă banca tehnică, apoi ei se retrag la vestiare. Italianul continuă să vorbească, iar eu în gând îmi spun cât de important sunt atât timp cât el preferă să stea de vorbă cu mine, iar jucătorii sunt lăsați cu secundul. Misterul avea să se lămurească. La puțin timp după ce arbitrul fluierase finalul, din difuzoarele moscheei din imediata vecinătate s-au auzit incantațiile prin care toți erau chemați la rugăciune. Practic, pauza s-a prelungit până spre vreo jumătate de oră: „M-am obișnuit deja, nu mă mai deranjează”, avea să îmi lămurească Zenga curiozitatea.
Și acolo se ceartă cu arbitrii
Vorbim așadar de un club de pluton la noi. Să zicem Bistrița sau poate Târgu Mureș. „Condițiile de aici sunt comparabile cu cele din fotbalul occidental. Peste ce e la vârf în România, clar. Și gândește‑te că fotbalul în Emirate e la și altele”, subliniază Walter. Începem turul. Un vestiar imens și ultramodern, o sală de forță dotată impecabil, un cabinet medical care are aparatură mai ceva ca sala de primiri urgențe de la Spitalul Floreasca, plus sală de protocol cum nu am văzut în România nicăieri, vestiar special al antrenorilor, biroul lor, zona administrativă și, bineînțeles, o sală specială pentru rugăciuni. În bază mai sunt două terenuri artificiale și o piscină de dimensiuni olimpice: „Ca antrenor, nu poți să îți dorești mai mult din punct de vedere al condițiilor. Indiferent cât de exigent ai fi”.
De comportat se comportă la fel. S-a certat cu asistentul de pe partea sa, care nu a indicat un ofsaid, și-a păstrat gesturile acelea largi, înjură în italiană și își ceartă jucătorii în engleză sau chiar în română. Al Nasr este în prezent pe locul 6 în campionat și are un singur internațional în componență, atacantul Ismael Bangoura din Guineea. Nu e o motivație extraordinară pentru Zenga, dar de la volanul Chevroletului său de teren arată peisajul unic atunci când se întoarce spre casă. „Termin antrenamentul pe la 20:00. Până acasă fac jumătate de oră maximum. Uite, asta văd zilnic și mă liniștește. Mă simt ca într-un film din viitor, dar prezentul e așa cum vreau eu. Acasă mă așteaptă Samira și Raluca. Pe cea mică o culcăm, după care ieșim în oraș. Nu ne deranjează nimeni. Singurele momente în care suntem scoși din ritm se petrec atunci când mai suntem recunoscuți de numeroșii români de aici sau eu de turiștii italieni”, mai spune Zenga. Mă lasă în fața hotelului și aleargă spre casă. Pentru oricine, Dubai și acasă sună cumva ciudat. Nu și pentru el.
A opta minune a lumii
Palm Jumeirah a fost una din nebuniile arabilor și este numită de mulți a opta minune a lumii. Practic este o „construcție” în mijlocul apei. Are forma unui imens palmier și pe el este concentrat ce poate fi mai frumos într-o lume a bogăției, uneori opulente. Pe fiecare astfel de ramură sunt ansambluri rezidențiale. Accesul se face pe șosea sau pe apă, spatele fiecărei vile având ieșire la plajă. În capătul acestei insule se găsește Atlantisul, unul dintre cele mai luxoase hoteluri din lume, dotat cu 1.539 de camere și pentru a cărui construcție s-au cheltuit 1,5 miliarde de euro. De altfel, numai la petrecerea inaugurării din septembrie 2008 s-au cheltuit peste 20 de milioane de dolari. Palm Jumeirah este doar unul dintre reperele Dubaiului. Celebrul hotel Burj Al Arab, cel mai bine cotat din lume, și imensul turn Khalifa (828 de metri), cea mai înaltă construcție de pe pământ, sunt alte motive de mândrie pentru arabi.
Curiozități despre Dubai
∞Se construiește într-un ritm nebun: „Am mașina din 2010 și are GPS încorporat, dar sunt străzi pe care nu le găsește pentru că nu erau acum câteva luni”. ∞Unul din zece oameni este localnic. Aceștia din urmă au un statut aparte, având facilități greu de imaginat din partea autorităților. Practic, trăiești liniștit din ajutorul social numai pentru că ești cetățean al acestei țări. Acesta este și motivul pentru care nu poate fi dobândită cetățenia. ∞În caz de eveniment rutier, poliția aplică regula conform căreia localnicii au prioritate indiferent de circumstanță: „A intrat în mine un arab care nu se putea ține pe picioare de cât băuse, dar poliția mi-a dat amendă și mi-a luat carnetul”. Mărturia unui taximetrist pakistanez. ∞E cel mai libertin oraș arab. Aici toate restricțiile din această lume par povești. Homosexualitatea proliferează și din cauza faptului că numărul bărbaților îl depășește pe cel al femeilor. De asemenea, în restaurante și baruri, consumul de alcool și prostituția nu are nici pe departe restricțiile teoretic specifice respectivei zone geografice.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER