Superreportaj cu Zenga la Dubai!** Locul 1: Samira, locul 2: fotbalul

„Familia, nivelul de viață și abia apoi cariera”. Podiumul
preocupărilor lui Walter Zenga, dezvăluit în ProSportul de marți
într‑un interviu acordat în Dubai pe terasa vilei sale din Palm
Jumeirah, poate fi înțeles dacă petreci câteva ore în preajma
tehnicianului italian și a familiei sale.

„O explicație ar fi aceea că am avut o carieră foarte intensă ca
jucător”, simte Walter nevoia unei justificări. Adevărul este că pe
una din ramurile celebrului palmier din lume am găsit nu neapărat
un antrenor, ci un soț și un tată fericit. Zenga e împăcat cu viața
pe care o are. Își cunoaște prioritățile, le repetă obsesiv și se
gândește mai ales la ce poate să facă pentru a nu-i lipsi nimic
Samirei. Fetița de un an și trei luni este centrul Universului
pentru fostul mare portar. A trăit și a văzut atâtea, dar acum este
un Om Păianjen copilăros și retras pe malul mării să se bucure de
ce are. Un „refugiat” pe cea mai luxoasă insulă cu putință de pe
acest pământ.

Samira,
copilul care va vorbi romitalengleza

„Nu am niciun motiv să mă mut momentan de aici”, spune Zenga
scrutând cu privirea orizontul. „Acolo e Burj Al Arab”, spune
arătând în direcția hotelului de șapte stele. „Când nu e nor, se
vede foarte bine și Burj Khalifa… Hotelul Atlantis e la două
minute. Clima e exact cum trebuie. Din punct de vedere al
siguranței nu există un loc mai bun oriunde în lume”, prezintă
Zenga avantajele vieții în Emirate. Raluca vorbește și limba: „Nu
prea am unde să exersez. Eu îi întreb ceva în arabă, ei îmi răspund
în engleză. E o țară cât se poate de deschisă, de modernă și de
civilizată. În România? Nu am mai fost de astă-vară și probabil la
vară se va pune problema să facem o vizită. E prea bine aici”,
spune doamna Zenga. Samira, fetița lor, nu are stare. Se plimbă de
la unul la altul, mânuiește febril jucăriile aflate la tot pasul și
ascultă îndemnurile părinților rostite în engleză, italiană și
română. „Nu știm în ce limbă o să vorbească acest copil. Un fel de
romitalengleză”, se amuză Raluca și Walter. Un instantaneu care
vorbește de la sine despre definiția familiei fericite și căreia nu
îi lipsește nimic.

Paradisul Al Nasr

Înainte de a fi familist, Zenga reprezintă pentru microbiștii de
pretutindeni unul dintre cei mai mari portari ai lumii și un
veritabil simbol al deținătoarei Ligii Campionilor, Inter Milano.
Pentru români, italianul este cel care a antrenat Steaua și Dinamo,
plus Naționalul, și tehnicianul care a revoluționat într-o oarecare
măsură fotbalul românesc. Asta pentru că întâi cu Naționalul, dar
mai ales cu Steaua a reușit să rupă bariera primelor tururi în
competițiile internaționale. A adus primăvara europeană în România
atunci când a eliminat Valencia după îndelungi ani de
contraperformanțe. În cariera sa a antrenat, de asemenea, în
Serbia, pe Steaua Roșie Belgrad, în Turcia sau în Italia. Zenga a
fost însă și omul care a experimentat diverse culturi fotbalistice:
„Îmi place enorm să descopăr oameni noi, obiceiuri. Să îmi
implementez ideile oriunde. Nu contează numele echipei pe care o
antrenez. Mereu o fac urmărindu-mi aceleași principii. Rămân
același”. Aveam să ne convingem.

Condiții de Liga Campionilor, pretenții
deloc

Un alt lucru specific cumva lui Zenga este acela că a acceptat
provocări mai mult sau mai puțin extreme. În România a fost la
Steaua, după care a mers la rivala Dinamo. În Italia a reușit să
depășească ura de moarte a suporterilor sicilieni și a trecut de la
Catania la Palermo. Chiar și în lumea arabă a realizat o
„performanță”. S-a mutat de la Al Nassr-ul din Arabia Saudită la Al
Nasr Dubai în Emirate. „Nu se compară interesul saudiților pentru
fotbal cu cel al celor de aici. Acolo, la meciuri vin zeci de mii
de fani, aici dacă se adună o mie, două, e sărbătoare”. De altfel,
toți șoferii de taxi erau conectați săptămâna trecută la…
Mondialul de cricket. Bine, asta și pentru că majoritatea sunt
indieni, pakistanezi și africani. Africa de Sud a învins într-o
finală dramatică pe India. Am văzut reluarea cu unul Patterson sau
nume asemănător trimițând mingea în tribună mai ceva ca golul lui
Iniesta din finala Mondialului de fotbal.

Stadionul
poartă numele primului șeic

Al Nasr Dubai. Stadionul e undeva în inima Bur Dubaiului. Orașul
vechi. Partea terestră a orașului, acolo unde clădirile au
dimensiuni normale. Zgârie-norii veghează de undeva din depărtare.
„Al Maktoum Stadium” e un stadion mic și cochet cu zece mii de
locuri. Poartă numele șeicului care a revoluționat peisagistic și
nu numai Dubaiul. Clubul e înființat în 1945. În negura istoriei,
cum ar veni, atât timp cât zona a „explodat” din punct de vedere
financiar și urbanistic undeva în anii 70. Walter Zenga este ghidul
de lux prin baza unde acum câțiva ani clujeanul Ionuț Rada se
simțea ca acasă. „Aici a jucat și Rada. Clubul nu e foarte mare. E
cam al șaptelea, al optulea în Dubai, dar hai să îți arăt
condițiile”.

Pauze mai
lungi din cauza rugăciunilor

Vizita făcută în această bază de pregătire are și ea povestea ei.
La sfârșitul săptămânii trecute, echipa sa a jucat un amical:
„Campionatul e întrerupt acum, dar nu prea am înțeles eu bine de
ce. Oricum, și la ei e la fel. Decid că nu se mai joacă și nu oferă
vreo explicație”, se plânge Zenga. Eu deduc din context că e la fel
ca la noi și chiar nu am argumente să îl contrazic. În fine, e un
amical Al Nasr cu Itihad Kalba. Echipa lui Zenga avea să câștige cu
1-0. La meci, cam 100 de spectatori. După primele 45 de minute,
italianul își convoacă jucătorii lângă banca tehnică, apoi ei se
retrag la vestiare. Italianul continuă să vorbească, iar eu în gând
îmi spun cât de important sunt atât timp cât el preferă să stea de
vorbă cu mine, iar jucătorii sunt lăsați cu secundul. Misterul avea
să se lămurească. La puțin timp după ce arbitrul fluierase finalul,
din difuzoarele moscheei din imediata vecinătate s-au auzit
incantațiile prin care toți erau chemați la rugăciune. Practic,
pauza s-a prelungit până spre vreo jumătate de oră: „M-am obișnuit
deja, nu mă mai deranjează”, avea să îmi lămurească Zenga
curiozitatea.

Și acolo
se ceartă cu arbitrii

Vorbim așadar de un club de pluton la noi. Să zicem Bistrița sau
poate Târgu Mureș. „Condițiile de aici sunt comparabile cu cele din
fotbalul occidental. Peste ce e la vârf în România, clar. Și
gândește‑te că fotbalul în Emirate e la și altele”, subliniază
Walter. Începem turul. Un vestiar imens și ultramodern, o sală de
forță dotată impecabil, un cabinet medical care are aparatură mai
ceva ca sala de primiri urgențe de la Spitalul Floreasca, plus sală
de protocol cum nu am văzut în România nicăieri, vestiar special al
antrenorilor, biroul lor, zona administrativă și, bineînțeles, o
sală specială pentru rugăciuni. În bază mai sunt două terenuri
artificiale și o piscină de dimensiuni olimpice: „Ca antrenor, nu
poți să îți dorești mai mult din punct de vedere al condițiilor.
Indiferent cât de exigent ai fi”.

De comportat se comportă la fel. S-a certat cu asistentul de pe
partea sa, care nu a indicat un ofsaid, și-a păstrat gesturile
acelea largi, înjură în italiană și își ceartă jucătorii în engleză
sau chiar în română. Al Nasr este în prezent pe locul 6 în
campionat și are un singur internațional în componență, atacantul
Ismael Bangoura din Guineea. Nu e o motivație extraordinară pentru
Zenga, dar de la volanul Chevroletului său de teren arată peisajul
unic atunci când se întoarce spre casă. „Termin antrenamentul pe la
20:00. Până acasă fac jumătate de oră maximum. Uite, asta văd
zilnic și mă liniștește. Mă simt ca într-un film din viitor, dar
prezentul e așa cum vreau eu. Acasă mă așteaptă Samira și Raluca.
Pe cea mică o culcăm, după care ieșim în oraș. Nu ne deranjează
nimeni. Singurele momente în care suntem scoși din ritm se petrec
atunci când mai suntem recunoscuți de numeroșii români de aici sau
eu de turiștii italieni”, mai spune Zenga. Mă lasă în fața
hotelului și aleargă spre casă. Pentru oricine, Dubai și acasă sună
cumva ciudat. Nu și pentru el.

A opta
minune a lumii

Palm Jumeirah a fost una din nebuniile arabilor și este numită
de mulți a opta minune a lumii. Practic este o „construcție” în
mijlocul apei. Are forma unui imens palmier și pe el este
concentrat ce poate fi mai frumos într-o lume a bogăției, uneori
opulente. Pe fiecare astfel de ramură sunt ansambluri rezidențiale.
Accesul se face pe șosea sau pe apă, spatele fiecărei vile având
ieșire la plajă. În capătul acestei insule se găsește Atlantisul,
unul dintre cele mai luxoase hoteluri din lume, dotat cu 1.539 de
camere și pentru a cărui construcție s-au cheltuit 1,5 miliarde de
euro. De altfel, numai la petrecerea inaugurării din septembrie
2008 s-au cheltuit peste 20 de milioane de dolari. Palm Jumeirah
este doar unul dintre reperele Dubaiului. Celebrul hotel Burj Al
Arab, cel mai bine cotat din lume, și imensul turn Khalifa (828 de
metri), cea mai înaltă construcție de pe pământ, sunt alte motive
de mândrie pentru arabi.

Curiozități despre
Dubai

∞Se construiește într-un ritm nebun: „Am mașina din 2010 și are
GPS încorporat, dar sunt străzi pe care nu le găsește pentru că nu
erau acum câteva luni”.
∞Unul din zece oameni este localnic. Aceștia din urmă au un statut
aparte, având facilități greu de imaginat din partea autorităților.
Practic, trăiești liniștit din ajutorul social numai pentru că ești
cetățean al acestei țări. Acesta este și motivul pentru care nu
poate fi dobândită cetățenia.
∞În caz de eveniment rutier, poliția aplică regula conform căreia
localnicii au prioritate indiferent de circumstanță: „A intrat în
mine un arab care nu se putea ține pe picioare de cât băuse, dar
poliția mi-a dat amendă și mi-a luat carnetul”. Mărturia unui
taximetrist pakistanez.
∞E cel mai libertin oraș arab. Aici toate restricțiile din această
lume par povești. Homosexualitatea proliferează și din cauza
faptului că numărul bărbaților îl depășește pe cel al femeilor. De
asemenea, în restaurante și baruri, consumul de alcool și
prostituția nu are nici pe departe restricțiile teoretic specifice
respectivei zone geografice.