Răzvan Marin s-a consacrat la 28 de ani în postura de lider al Generației de Suflet alături de Nicolae Stanciu, amândoi purtători de banderolă și oameni esențiali atât în vestiarul naționalei României, cât și în procesul concret al producerii de rezultate.
După parcursul din Liga Națiunilor în acest an, Răzvan Marin a ajuns la un procentaj uluitor: a contribuit decisiv la 41% din golurile României în ultimii trei ani! Cariera mijlocașului a ajuns într-un punct al echilibrului la nivel înalt și oferă speranțe pentru și mai mult suporterilor români. Iar la club, lucrurile merg pe aceeași linie: Răzvan a revenit în această vară la Cagliari după un sezon la Empoli, joacă meci de meci în Serie A și parcurge sezonul consecutiv cu numărul cinci în primul eșalon din Il Calcio.
Crescut și lansat de Gică Hagi la Viitorul, rodat în Belgia și Olanda, la Standard Liege și Ajax Amsterdam, Răzvan Marin își deschide sufletul în fața românilor într-un moment special. Chiar de 1 decembrie, Ziua României, printr-un interviu exclusiv de colecție!
Răzvan, la mulți ani de Ziua României! Cum te simți la această sărbătoare?
Îți mulțumesc! La mulți ani! Mă simt emoționat, ca de fiecare dată. Am fost crescut într-o familie pentru care valorile noastre, românești, tradiția și spiritul nostru, au fost și sunt extraordinar de importante. Ca să zic așa, am fost crescut românește și simt românește, cu toată inima! Mereu mă simt mândru de 1 decembrie, dar sunt mândru în fiecare zi că sunt român!
Cum vezi această sărbătoare acum, în 2024?
Eu am fost totdeauna un tip pragmatic. E o zi de sărbătoare pentru toți românii, trebuie să ne bucurăm pentru ceea ce suntem, să fim demni mereu. Dar eu sunt genul de om care vrea să-și ajute concret țara prin tot ce poate. Iar asta, oricând, nu doar la aniversări sau sărbători. Cât depinde de mine, să contribui! Prin cariera mea, prin rezultatele mele, prin ce pot oferi echipei naționale. Să dăm un exemplu și să întărim o imagine a României așa cum trebuie să fie. Pentru că eu cred că merităm să contăm în Europa și în lume, chiar avem cu ce!
Pentru cei mai mulți români, câștigul suprem în ce privește echipa națională îl reprezintă refacerea legăturii dintre suporteri și tricolori. La un nivel de intensitate de extraordinar. Ce a fost decisiv pentru asta?
Sunt mai multe lucruri care au contat sau care au influențat. Cred că unitatea noastră din vestiar și de pe teren i-a convins pe oameni și a oferit un model de unitate. Așa cum își dorește oricine pentru români în general. Noi ne cunoaștem de mult, dar acum am reușit să punem unitatea în slujba unui singur obiectiv. Uite, contra lui Nedelcearu joc de la 9 ani! Cu Pușcaș sunt la națională de când aveam 15 ani! Nu mai vorbesc de Cicâldău, Coman ori Drăguș… Apoi, rezultatele noastre, calificarea la EURO 2024, câștigarea grupei la turneul final, acest parcurs de lideri în Liga Națiunilor. Toate au apropiat oamenii. Dar, mai mult decât orice, cred că dăruirea noastră.
Îmi poți explica, te rog? În ce sens dăruirea?
Românii au văzut, și nu doar în 2024, ci chiar de mai înainte, de la începutul mandatului Edi Iordănescu poate, că avem o nouă abordare. Suntem acolo, oricând, gata să dăm totul pentru ei în fiecare secundă! Noi jucăm fotbal pentru noi și familiile noastre, dar la echipa națională am conștientizat că trebuie să joci pentru fiecare român și pentru toți românii la un loc. Și chiar dacă nu-ți iese mereu, când continui să dai totul, vei fi apreciat! Asta am învățat noi și asta cred că a contat enorm în apropierea suporterilor.
Practic, spui că un scor vine și pleacă, dar ce percep oamenii pe stadion sau la televizor rămâne fixat.
Pe oameni nu îi păcălește un scor. Pe oameni îi convinge sacrificiul tău! Când românii și-au dat seama că toată pasiunea noastră e pusă în slujba României, cu o foame uriașă de a face lucruri, i-am convins.
Ai ajuns la un procentaj uluitor: ai contribuit decisiv la 41% din golurile României în ultimii trei ani. E caz unic și pentru că ești un mijlocaș central, cu atribuții defensive accentuate. Cum îți explici această performanță?
Cred că am acumulat suficient de multă experiență și, în același timp, am ajuns la o etapă de maturitate și de echilibru încât acum sunt mai mereu în poziția corectă pe teren, funcție de dinamica jocului. De aceea pot marca mai mult, pot pasa decisiv, pot face o fază de atac transformată de coechipieri în gol. Am ajuns la un nivel la care pot gestionez poziționarea mai bine și asta îmi dă eficiență. Și cred că am devenit mai pragmatic în joc. Reușesc și să greșesc mai puțin. Să știi că și executarea penalty-urilor a venit tot prin experiență și din echilibru! EURO 2024 mi-a dat o putere mentală extraordinară.
Cum, concret?
Eu am crescut ca fotbalist cu convingerea că mă pot bate cu oricine. Dar sunt om și oricât de setat ai fi în direcția asta, viața și cariera îți oferă momente de dubiu, de incertitudine. Am lucrat aproape toată cariera, până acum, cu un psiholog. Întâi cu cineva din România, colaborare pe care am prelungit-o și când jucam în Belgia și Olanda, iar acum, cu un psiholog italian. Practic, EURO mi-a reconfirmat că sunt jucătorul care poate câștiga în fața oricărui adversar, că am puterea asta. Iar penalty-ul executat cu Slovacia, când era esențial să marchez ca să egalăm pentru calificarea din grupă, a fost un declic pentru penalty-uri. Am simțit nu doar că pot, în general, dar și că la orice penalty am toate calitățile ca să înscriu.
Care e cel mai bun joc făcut de România în 2024, nu neapărat cel mai bun rezultat?
Să știi că au fost, sincer, multe jocuri de care sunt mândru! Și îți mai spun ceva: chiar și meciul cu Olanda de la EURO 2024, dacă îl analizezi acum, la rece, vei vedea că ne-am ridicat la un nivel foarte bun! În primele 20 de minute am fost cel puțin la nivelul provocării, am jucat de la egal la egal cu Olanda și cred că, pe alocuri, am pus probleme mari. După primul gol s-au mai schimbat lucrurile, dar nici acum nu pot să nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat, per total, dacă arbitrul nu fluiera fault atunci când scăpa Mihăilă singur cu portarul…
Crezi, așadar, că se putea și mai mult la EURO 2024?
Nimeni nu poate să răspundă. Dar știu sigur că ne-am luptat, de la egal la egal, cu jucători excepțional de valoroși și în cele mai multe momente ale turneului am realizat lucruri extraordinare. Dovada e reacția românilor din tribune și de acasă! Dar ca să-ți răspund la întrebare, cred că cel mai bun joc făcut, dincolo de rezultat, a fost cu Ucraina, la EURO. Nu le-am dat nicio șansă! Iar pe locul doi aș pune victoria din Kosovo, 3-0 în Liga Națiunilor. La fel, am controlat tot, a fost o partidă aproape perfectă.
Când a fost momentul exact în care tu ai simțit că naționala asta e capabilă să facă lucruri mari, neașteptate poate?
Momentul decisiv pentru mine a fost chiar înainte de preliminariile pentru EURO. Știam foarte bine că suntem pe un drum bun, ne unisem, atmosfera din vestiar, de la antrenamente, era total schimbată. Știam aceste lucruri, chiar dacă poate din afară nu se vedeau. Și, când a fost tragerea la sorți pentru preliminarii, am avut o discuție la telefon cu Ianis Hagi. Atunci am simțit!
De ce?
Am văzut adversarii, știam ce putem și că suntem într-un proces de creștere evidentă. Noi deja construiam o echipă adevărată, dar era greu să fim crezuți fără rezultate! I-am spus lui Ianis: „Fii atent, ne batem cu Elveția pentru primul loc”. El era parcă și mai optimist, e oricum un tip mereu pozitiv și super încrezător. N-am ieșit public atunci să ne batem cu pumnul în piept, pentru că lumea încă nu avea încredere. Ne-ar fi crezut nebuni sau că vorbim ca să ne încurajăm 🙂 Dar asta am simțit. Iar declicul sportiv a fost la meciul din Elveția. Mi-am dat seama că putem lucruri ce par imposibile pentru toată lumea dacă o să ajungem să credem în fiecare meci până la capăt în noi și în forța noastră.
Ce tip de adversari ai vrea să evităm la tragerea la sorți pentru preliminariile de Mondial?
Cred că avem probleme mai mereu cu echipele scandinave. Chiar și cele baltice sunt incomode, am văzut cu Lituania. În general, nordicii și balticii au un joc direct care ne cam pune probleme. Din prima urnă chiar aș vrea un adversar tare, nu avem de ce să ne temem! Dar din urnele celelalte, adversari abordabili. Nu aș refuza o grupă de tipul celei pe care am avut-o la EURO! Obiectivul nostru va fi, în orice caz, locul 1. Am demonstrat că putem, realist, să fixăm acest obiectiv. Am câștigat grupa în preliminarii de EURO, am câștigat grupa la EURO, am câștigat de Liga Națiunilor. Cum să scazi obiectivul?!
Cum este să lucrezi cu Mircea Lucescu față de ce ți-ai imaginat în ziua când ai auzit că va deveni selecționer?
Îl cunoșteam pe Mircea Lucescu doar de la televizor, dar filozofia dumnealui de joc o știam. Faptul că vrea mereu ca echipele lui să joace fotbal, să impună un joc pozitiv ca să obțină rezultatul. Am așteptat întâlnirea cu Mircea Lucescu și antrenamentele cu mare nerăbdare, cu emoții, am fost cumva rușinat, nici nu știu cum să descriu starea. Vorbeam cu Nicu Stanciu și eram curioși amândoi. Ce m-a surprins foarte mult este nivelul de implicare pe care îl are. Parcă de la acțiune la acțiune e tot mai implicat! Se agită, dă indicații, mai și țipă la noi la antrenamente, are un tonus fabulos!
Te apropii de 70 de meciuri pentru România, ai lucrat deja cu 5 selecționeri, ai în plus experiența esențială a unui fotbal de nivel înalt în Belgia, Olanda, Italia. Poate naționala noastră să joace fotbalul de posesie prin care să controleze meciuri, dorit de Mircea Lucescu? Sau calea reușitei e profilul reactiv, cu organizare defensivă și un atac oarecum speculativ?
Bună întrebare și tare grea! Îți spun ce cred eu, nimeni nu poate garanta că e soluția ideală: eu cred că trebuie calea de mijloc! Experiența mi-a dovedit că există un drum între aceste două variante. Ai nevoie de posesie când posesia e chiar utilă. Și, în același timp, fără organizare defensivă impecabilă totul e degeaba. Uite, cu Mirel Rădoi selecționer, începusem să ne dominăm adversarii. Aveam posesie, ne îndreptam spre acest model, dar noi, jucătorii, și nu doar fundașii, toți jucătorii!, nu reușeam să facem defensiv ce își dorea selecționerul. Așa că am jucat foarte bine cu Germania tur-retur, spre exemplu, dar n-am luat niciun punct, din păcate.
Generația de Aur, cu performanța maximă din istoria naționalei, a fost mai degrabă o echipă reactivă, nu crezi?
Și aici e de discutat! Era o echipă reactivă, dar hai să ne uităm cât de mult ajuta echipa faptul că avea posesia în momentele-cheie ale jocului pentru noi. Țineau de minge în perioadele acelea și apoi aveau resurse ca să conteze în atac. Repet, pentru mine, calea de mijloc e ideală. Trebuie să urci posesia spre 45% chiar și împotriva celor mai tari adversari din lume, dacă vrei să ai șanse pentru un rezultat așa cum ți-l dorești. Iar în fața adversarilor mai abordabili, să stăpânești jocul. Cu disciplina defensivă permanent în minte!
Fotbalul românesc duce lipsă de mulți ani de o listă cu mai multe soluții de atacant central. E o criză veche în campionat, s-a resimțit și la națională. Cum îl simți pe Daniel Bîrligea?
L-am văzut „pe viu” prima oară la națională, în toamna lui 2023. Apoi l-am urmărit în campionat. Îi merge foarte bine, are randament și în Superliga, și în cupele europene. Sunt lucruri clare pentru mine, e un profil care ne lipsea. Pentru că e și bătăios, precum Pușcaș, dar se poate plia bine și pe jocul combinativ. Presează cu multă energie, dar e și un atacant-pivot eficient. Partea bună e că avem acum profiluri diferite de atacanți și contează enorm! Bîrligea și Pușcaș, dar și Drăguș, cu alt stil, mobilitate și tehnică. Apoi Alibec e cumva între cele două variante. Plus Louis Munteanu, care vine din spate, un atacant complex, cu execuții de calitate.
Cum simți, de la distanță, dar și prin prisma tricolorilor care vin la lot din Superliga, nivelul de azi al campionatului nostru?
E un campionat în creștere evidentă. Au revenit suporterii pe stadioane în număr mare, brandurile importante fac performanță, se investește mult – toți factorii merg spre progres. Mă bucur mult! Uite ce salarii bune încep să se ofere, cât se investește la Rapid și Craiova, pe lângă ce știam deja la FCSB sau CFR Cluj. Străini de valoare ajung la noi, tinerii români talentați apar constant. Merg bine cluburi de tradiție, precum Dinamo, Universitatea Cluj, Petrolul, Oțelul. E semnul că suntem pe drumul cel bun.
Ai revenit la Cagliari, povestește-mi te rog puțin cum e viața în Sardinia! Ai început să o cunoști de-acum 5 ani: ce are special față de restul Italiei și față de alte locuri din Europa în care ai trăit?
Chiar e diferită viața în Sardinia! Mă uit pe geam acum și sunt 20 de grade afară 🙂 Viață relaxantă, bună pentru familie. Crinei și fetiței noastre le place. Dacă ele sunt fericite, asta înseamnă totul pentru mine. E liniște și liniștea asta îți dă contextul să faci lucrurile care te fac fericit. Sunt locuri frumoase, oameni buni, nu am nimic care să mă nemulțumească în Sardinia.
Îți merge bine la Cagliari, lucrezi cu Davide Nicola alături de care ai jucat și la Empoli, ai evoluții apreciate în acest sezon. Cum ți se pare că s-a schimbat fotbalul din Serie A față de sezonul când ai ajuns în fotbalul italian?
S-a schimbat destul de mult, Serie A a crescut față de cum am descoperit eu campionatul când am ajuns aici. Se și marchează mult mai mult, nu mai e un campionat de remize chinuite. E mult mai spectaculos, pe fondul creșterii valorice. Eu cred că e al doilea campionat din Europa după Premier League acum. Uite ce bine merg Lazio, Fiorentina, nu mai spun de Atalanta. Și-a revenit și Napoli. Rezultatele în cupele europene probează și ele ce spun.
Că tot suntem de Ziua României: care e percepția italienilor, așa cum ai simțit-o tu, față de jucătorii români?
Italienii au perceput corect o scădere foarte mare în anii trecuți. Dar rezultatele echipei naționale din ultimii doi ani au schimbat totul și pentru ei. Acum aud tot mai mulți oameni din fotbalul italian spunând: „Aveți fotbaliști tineri buni! Aveți prezent dar o să fie chiar și mai bine!”. Practic, am reintrat pe radarul lor. Când e vorba de lucruri pozitive, se referă mereu la talent și la valoarea individuală a românilor. Ceea ce e negativ, iar asta am simțit și la italieni, dar și la olandezi sau belgieni, poate să fie rezumat așa: când dați de greu, renunțați repede.
Ești coechipier cu portarul italian Scuffet, care a petrecut un sezon în Superliga la CFR Cluj. Ce ți-a povestit despre viața la noi?
Am vorbit, firește. Chiar s-a simțit bine atât la CFR Cluj, cât și în România, dincolo de fotbal. A fost apreciat și tratat corect la club, a rămas cu amintiri despre cât de frumos e orașul Cluj-Napoca și duce mai departe o imagine foarte bună pentru noi.
Cum e „cariera” de tată, după primii doi ani de activitate? 😊 Te descurci așa cum te așteptai? Îmi mărturiseai acum câțiva ani că de mic îți imaginai familia ta și rolul de tată!
Chiar da, mi-am dorit de mic. Și cred că mă descurc, mereu e loc de mai bine, dar petrec mult timp cu fetița noastră și asta contează mult. Ne jucăm, ne hârjonim, ne distrăm, o ajut să descopere lucruri. E o perioadă în care învață multe, de la limba română pe care noi o vorbim cu ea, la engleză și italiană de la școală. Va urma probabil și al doilea copil pentru noi, dar nu știu când, că nu depinde doar de mine 🙂
Fetița lui Răzvan Marin în tribune la EURO 2024, alături de băiețelul coechipierului Marius Marin:
Mai ai timp și să joci „Call of Duty”, între toate activitățile și fotbal?
Seara, uneori, rămâne timp și pentru asta! Sunt parte din comunitatea „Call of Duty” din România, chiar ne întâlnim și față în față, când ajung eu prin țară! E o bucurie veche care mi-a rămas și mă ajută să mă detașez uneori, e o distracție utilă.
Suntem între două tururi de alegeri prezidențiale, azi sunt și alegeri parlamentare în România. Care sunt top 3 lucruri care ne lipsesc nouă sau României?
Suntem prea agitați și prea des reacționăm nervos, deci cred că primul lucru ar fi liniștea. Apoi, al doilea, la fel de important: ar trebui să avem mai multă încredere în ceea ce suntem ca români. Și, neapărat, că nu le spun într-o ordine anume: să ne prețuim mai mult valorile.
Ce mesaj ai pentru români de 1 decembrie?
Vă urez la mulți ani, să fiți sănătoși pentru că doar așa vă puteți îndeplini dorințele și să rămânem uniți indiferent ce se întâmplă și indiferent prin câte trecem!
Peste 7-8 ani, fetița ta va fi suficient de mare cât să descopere în totalitate povestea EURO 2024. Meciurile, fazele, fiecare detaliu. Va fi mândră de tine și te va întreba: „tata, cum plâng oamenii de fericire?”
Va fi… (emoționat, Răzvan își drege vocea). Va fi o întrebare grea, pentru că… pentru că sunt lucruri pe care le trăiești mai intens decât ți-ai imaginat… și decât poți să povestești oricui, cu atât mai mult copilului tău care e mândru de tine… Noi, jucătorii, am vrut să ducem România undeva. Ca să fim apreciați, iubiți, respectați și noi. Dar cred că românii au plâns de fericire pentru că, prin noi, ei au fost iarăși mândri de ei, ca români. Au fost mândri de noi, ca jucători, dar am reușit să-i facem iarăși mândri de ei, ca români.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER