Mai țineți minte perioadele în care naționala de tineret nici nu era televizată? Juca într-un semi-anonimat, de obicei cu o zi sau două înaintea echipei mari și aproape nimeni nu era interesată de meciul „tricolorilor mici”. Poate câte un microbist mai plictisit citea în ziarul de a doua zi cronica aruncată într-un colț de pagină. Făceam asta din două motive. Primul era că aveam o națională mare care ne crea emoții și bucurii și asta ne era de ajuns. Al doilea era că tineretul pierdea cam toate calificările și cumva doream să ne delimităm de această echipă. Alegeam să nu ne intereseze și ascundeam „sub preș” eșecurile de acolo. Problema era că la fel făceau și cei care conduceau fotbalul și de aceea am avut naționala pe care am avut-o, mai apoi, la seniori.
Astăzi am cam uitat să ne bucurăm la jocurile naționalei mari pentru că atunci nu ne-a păsat de tineret. Dar lucrurile s-au schimbat radical și o generație „altfel” ne-a făcut să așteptăm câteva luni debutul României under 21 la Euro și să îmbrățișăm această echipă, delimitându-ne puțin de cea mare.
„Teleportați” din trecut în viitor
Chiar dacă ei reprezintă viitorul, ne-au amintit de trecut. Ne-au amintit de golul lui Hagi cu Columbia sau de al lui Dumitrescu contra Argentinei. Ne-au amintit de Dan Petrescu în fața englezilor, de „Cobra” Ilie în fața lui Mondragon, de Viorel Mondovan cu Germania sau de Ganea cu Anglia. Ne-au amintit de vremurile bune ale naționalei mari. Marți seara, la același meci, ne-am întors în trecut și ne-am teleportat în viitor, pentru că prezentul a fost atât de frumos. Să ne imaginăm că aceeași 22 de jucători se vor întâlni într-o grupă de la Mondialul din 2022. Să ne imaginăm că rezultatul va fi același. Putem face asta, pentru că această generație ne-a câștigat tuturor dreptul de a visa.
„Avem echipă, avem valoare”
Pe finalul meciului am auzit din tribune o scandare puerilă, dar atât de sinceră, venită din alte vremuri. „Avem echipă, avem valoare…”, au scandat suporterii, flămânzi de astfel de momente. O uitasem, pentru că s-a dus și ea odată cu generația lui Gică Hagi. Ne era dor să ne bucurăm sincer. Ne era dor să ne bucurăm și să fim mândri în străinătate, să-i facem pe alții să se uite cu invidie la noi. În ochii tuturor celor care au privit tribunele galbene de la Serravalle românii au fost doar o tribună de oameni fericiți. N-am mai fost hoți sau cerșetori și n-am mai stat cu capul plecat.
VAR, bine te-am găsit!
Pentru prima dată în istoria României, o echipă de-a noastră beneficiază de arbitrajul VAR. Parcă am prins drag de această tehnologie. Gata cu lacrimile, cu furturile, cu nedreptățile din partea arbitrilor. De-ar fi inventat VAR-ul ăsta mai repede… Unde era el la golul lui Dorinel Munteanu cu Bulgaria în 1996? Unde era el să se vadă mâna lui Carew din Norvegia, să se uite pe ecran și Lubos Michel? VAR ne-a făcut dreptate la meciul cu Croația și avem dreptul să credem că dacă nu ar fi existat nu marcam două goluri. Suporterii naționalei știu de ce.
Atitudinea se crește nu se insuflă de la un antrenor
Meciul cu Croația ne-a mai adus un moment memorabil, când Ianis Hagi s-a bucurat la un aut câștigat, întocmai ca la un gol. Cu o astfel de atitudine nu avem cum să mai fim umiliți de nimeni. Este atitudinea care aduce performanță, este calea corectă spre reușită, este dorința specifică jucătorilor mari. Acest lucru nu se „injecteză” de pe bancă, de la un antrenor ambițios. Această atitudine se învață în copilărie. Când crești în aceeași casă cu Gică Hagi, cum este cazul lui Ianis sau ești crescut ca fotbalist de Gică Hagi, cum este cazul celorlalți de la Viitorul, ori când crești gustând din fotbalul adevărat, cum e cazul lui Pușcaș, Radu și Pașcanu. Acești băieți nu știu să piardă și nu cedează în fața altora, pentru că nu au fost educați așa. Adio automulțimire, umilință și nepăsare! Bun venit, atitudine de campioni! Națională plină de surprize plăcute, ce dor ne-a fost de tine!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER