Ținta falsă

Undeva prin preajma vestiarelor, o mână de puști care nu păreau
să sară de 20 de ani își cerea banii pe biletele la meciul cu
Rapid. N-am plătit ca să ne arate Costea degetul mijlociu, protesta
unul mai colțos din pâlcul alb-albastru. Afrontul jucătorului,
amendat, să vezi și să nu crezi, chiar de Trică, pusese pe fugă
plăcerea de a fi gustat din mierea unuia dintre cele mai
spectaculoase meciuri ale sezonului. Tocmai pe această ceată a lui
Pițigoi patronul Adrian Mititelu era cătrănit peste măsură.

Mereu un butoi de pulbere gata să explodeze, răspândit în
felurite conflicte fără cap și fără coadă, de-ai zice uneori că se
bagă prea mult în seamă, Mititelu a sfârșit prin a încurca țintele.
Dacă îl mânca într-adevăr pielea și simțea nevoia să se mai
răcorească puțin, logic era să se burzuluiască la cele aproape 20
de mii de locuri goale de la partida cu Rapid. Probabil fără
precedent în istoria suculentă a întâlnirilor directe. Mititelu
clocotește de furie, se simte vânat, nu lasă însă impresia că
inventează adversități. Când cu primăria, când cu alte tabere, ceea
ce în Craiova clanurilor n-ar fi tocmai o surpriză.

Nimeni nu stă însă cu mitraliera la brâu la colțul străzii
vizavi de stadion pregătit să alunge suporterii. Dezgustul acestora
n-are legătură nici cu primăria, nici cu adversarii locali, nici cu
Mititelu, sau dacă are atunci are cu toate la un loc. Mititelu a
preferat însă să fie o replică oltenească a zăhăitului de cap
Becali.

P.S. Fără legătură cu subiectul. Să vă fie rușine, domnule
Dragomir! Ați făcut slugi milioane de români care nu au leafa de 15
000 de euro pe lună. Gândirea adâncă a unui fost parlamentar.