Prognoză descrețită pentru săptămâna de dinaintea amicalului cu Polonia. Joia văduvă de fotbal a făcut ce n-au izbutit toate argumentele. Cu o excepție, nimeni din savană n-a mai adulmecat miros de sânge, n-a mai atacat selecția. Și nu doar pentru că meciul cu Polonia nu are mai nimic de spus. Măi să fie, nimeni nu mai are de propus vreun Messi sau un Ronaldo de-al casei, fără de care se făcea gaură în națională. I-am văzut joia trecută, și cealaltă, și cea de-acum o lună pe toți cei care ar fi mutat munții la națională. Dacă Lucescu are ori nu stofă de selecționer, ne vom dumiri în timp. Deocamdată să constatăm că a avut fler, că a simțit încă din vară că miezul Unirii merită o atenție în plus. Măcar pentru moment, când naționala încă se caută. Ce va mai fi la anul, răbdare și tutun. Azi, cu adevărat o surpriză ar fi fost neconvocările lui Galamaz și Varga, și nu ale altor pretendenți la favorurile naționalei mai mult sau mai puțin îndreptățiți. Fenomenul Urziceni trebuie stors acum, când știi că iese un must care-ți potolește setea. Niciodată nu poți fi convins că peste un an se face și un vin îmbietor. Uneori se mai și acrește.
Chiar și un amical cu Polonia, de la care nu te aștepți la cine știe ce, nu e totuși o întâlnire de genul Figo și prietenii. Îl mai chemi și pe X, ca să nu se supere un conducător de club, și pe Y, că poate mai ai nevoie de impresarul lui vreodată. Talmeș-balmeșul propus de corul contestatarilor până să le stingă lumina Europa League. Astfel, Mititelu s-a trezit singur pe corabie. A găsit însă puterea să-și ceară public scuze pentru grosolăniile de care, recunoaște, i-a fost rușine când le-a revăzut la știrile sportive. O păsărică duce vorba că va veni și rândul lui Costea. Și-atunci?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER