Un fotbalist de omenie

Ne-a părăsit în toiul vârstei Sandu Custof. Provenea dintr-o coastă a Bucureștiului cotropită de grădini, inventate și îngrijite cu migală de strămoșii lui veniți de la Sud de Dunăre. De unde și porecla de „Bulgarul”, sub care era cunoscut.

Potrivit de statură, cu freză ondulată de flăcău veșnic și privire senină de om cumsecade, Custof a fost un fotbalist mult mai mare decât se poate crede. Un bun-simț total, o discreție generoasă, un foraj permanent în sinele însuși l-au izolat de vitrina gălăgioasă cu staruri autorizate. Altminteri, era un mijlocaș perfect, cu dribling susținut, pasă măiastră și șut necruțător, angajat fără crâcnire în slujba echipei. Titluri de campion, Cupe ale României, selecții în echipa națională i-au răsplătit fără tam-tam calitățile, înnobilându-i cariera.

Alt mare fotbalist dinamovist, Gigi Mulțescu, care a suspinat adânc la aflarea tristei vești pe care aveam să i-o dau chiar eu, mi-a declarat: „A fost unul dintre cei mai utili jucători din fotbalul nostru. De o cumsecădenie rară, cred că n-a supărat în viața lui pe nimeni. Am dat multe goluri din pasele lui altruiste”. Ca să spunem așa, dublându-l cu folos, a fost un fel de al treilea picior al lui Gigi în faza de atac. Dinamo îl jelește, tot fotbalul românesc plânge. Adio, „Bulgarule” drag!