Destui români își judecă aspru țara. Nu e ceva neobișnuit, câtă vreme citatul care însoțește de obicei România e „ca la noi, la nimeni”. Există o anume vocație a catastroficului, un pesimism difuz care ne colorează raporturile cu locul unde am venit pe lume. Foarte mulți dintre noi au capacitatea de a-și autoalimenta pornirile critice și de-a refuza să vadă lucrurile bune, oricât de marcantă ar fi prezența lor. O fac cu o stăruință ușor de transformat în frenezie, fără să le pese că, de la un punct încolo, cei care-i ascultă îi consideră previzibili și plicticoși.
Judecățile casante se simt minunat înăuntrul paradoxurilor. Iar aici România e un teritoriu de o perfectă ospitalitate. De douăzeci de ani încoace, glasuri dojenitoare sau sentențioase???? rostesc aceleași și aceleași paradoxuri despre bătătura națională. După ce am avut terorism fără teroriști și corupție fără corupție, gama s-a diversificat. Am făcut un pas înainte, am tras aer în piept și am continuat litania: avem mare, dar n-avem turism, avem comori, dar ne lipsesc drumurile până la ele, avem munți, dar n-avem campioni la sporturile de iarnă etc. Motivul săracei țări bogate se deslușește în fiecare reproș risipit în aer, în fiecare declarație fatalistă, în fiecare grimasă care vernisează o deziluzie.
De câteva zile, avem un paradox în minus. La Torsby, Reka Ferencz (Cine? vor întreba doctorii docenți, recenți și indecenți în sibutramină) a câștigat primul titlu mondial la biatlon din istoria României. Discreția care a învăluit isprava are două explicații. Prima se sprijină pe ideea falsă că o performanță la juniori merită cel mult o știre de subsol, nicidecum o pagină. A doua constă în vechea noastră aplecare spre frivol, facil și vandabil. Este aurul Rekăi Ferencz o avanpremieră la Jocurile de la Vancouver? Probabil că nu. Oricum, însă, e o promisiune infinit mai credibilă decât cele ale politicienilor. În locul vorbelor sforăitoare, Reka Ferencz și-a atârnat la gât un cerc de aur. Interesează pe cineva lucrul acesta, într-o vreme când flacăra violet pârjolește, transferurile curg, iar Federer e pe punctul de-a fi poreclit Federever? Pe foarte puțini. Câți români știu cine o antrenează pe Reka Ferencz? Probabil tot atâția câți știu cum îl cheamă pe președintele Elveției.
articol scris de Radu PARASCHIVESCU
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER