Un președinte pentru liniștea lor
Și, până la urmă, ce-o fi așa de rău dacă a ieșit iar Mircea
Sandu președinte? Sigur, oricine mai vrea o schimbare, chiar și
când lucrurile merg ceas, dar nu e cazul aici. La fotbal e mai greu
cu schimbările. Cine apucă un post, mai greu de dat jos. Nu numai
la noi. Fotbalul e condus dictatorial și impune dictatura peste tot
în lume. Aștept o carte la fel de bună ca „Fault!” și despre
UEFA.
Iacov a luat 67. Mi se pare un scor incredibil de bun. Daca
Iacov a convins 67, oare Gică Popescu n-ar fi convins 150? Chiar și
în timpul extrem de scurt lăsat de Sandu prin devansarea
alegerilor? Poate că ar fi reușit. Poate că multi dintre noi ne-am
fi bucurat, sperând ca proștii la o schimbare. Ca-n ’96 cu CDR-ul,
când se materializaseră șase ani de „Jos Iliescu!”
Și dacă ar fi câștigat Gică Popescu? Am fi descoperit câte
probleme sunt de fapt în FRF. La orice încercare de schimbare,
lucrurile ar fi sărit în aer. Să vezi scandaluri eterne cu Liga,
scandaluri despre arbitri, despre Comisii… Gică Popescu, cel
sătul de scandalurile și bălăcăreala din fotbal, ar provoca și mai
multe prin șocul schimbării. La care greii vor reacționa: „Erau
scandaluri pe vremea noastră? Luați de-aici!”
Cei dați afară după schimbare ar fi făcut scandal că sunt
persecutați. „Ehe, pe vremea mea.. Discursul lui Gică Popescu n-ar
mai fi fost atât de atractiv ca în opoziție. Încet-încet ne-ar fi
vorbit plat, cât să nu-l mai recunoaștem. În plus, la fiecare
ieșire publică a lui Ioan Becali ne-am fi întrebat cine conduce de
fapt fotbalul românesc.
Mai bine-așa! E mai multă liniște. Schimbările nu fac bine la
stomac. Rămânem cum am stabilit. E liniște și fiecare se descurcă
așa cum și-a asternut. Și plesnim de mândrie că viitorul
vicepreședinte UEFA e unul de-al nostru! Uraaa!
Calificări? Nu știu, nu e treaba mea, vorbiți cu Lupescu, el e
președinte cât am eu treabă la forurile superioare.