Giovanni Becali, cel mai puternic impresar român, a povestit recent că înainte de Revoluția din 1989 își ascundea valuta în burlanele clădirilor din centrul Bucureștiului.
Potrivit Wikipedia, în regimul comunist: „Deținerea de valută străină era interzisă, puținii români care intraseră legal în posesia acesteia puteau să o folosească exclusiv pentru cumpărarea de bunuri din rețeaua magazinelor de stat specializate (shopuri „Comturist”).
Ioan Becali, 69 de ani, a fugit din România după anul 1970, atunci când avea doar 20 de ani.
Becali și cei din anturajul său petreceau timpul în centrul Capitalei, în baruri celebre ale acelor vremuri, ca Melody, Doina sau Atlantic.
Agentul FIFA chiar a ajuns ca alături de fratele său, Victor, sau Victor Pițurcă, chiar să dețină Melody, dar afacerea nu a fost profitabilă.
„Eu eram mai șmecherit așa, eram câțiva care umblam prin centru, pe la Lido, Ambasador. Stăteam cu artiști ca Horia Andreescu, Dan Spătaru, când ne întâlneam mereu le puneam pe masă câte un whisky, petreceam frumos, a declarat Ioan Becali, la emisiunea Fiță cu Adiță.
„În oraș eram cunoscuți și ca băieții răi, cu valută, cu femei, cu cântărețe. Păi după cine se uitau ele, dacă nu după noi, care eram cu valută, eram doldora de bani. Păi pe strada Franklin, lângă Lido, toate burlanele alea erau pline de dolari, de valută. Acolo îi țineam, păstram la noi doar leii, a mai spus Giovanni Becali.
„În România atunci era cabaret, era Elveția Europei, până să plec eu. Erau Melody, Doina, Atlantic, numai baruri de noapte, unde se roteau cântăreți. Melody l-am avut și noi, eu cu frati-miu, că văru, cu Pițurcă. L-am avut noi vreo 5-6 ani, dar noi, în loc să câștigăm mii de dolari, pierdeam bani, dădeam de la noi.
Păi când venea unul sau altul, sau vreun fotbalist, ziceau „Păi ce facem, Giovanni, plătim?”. Nu le luam banii, așa că, după 4-5 ani am zis, gata, să îl închidem. Se trăia bine în România, găseai de toate, țigări, tot ce vroiai. Dar apoi s-a stricat” a mai spus acesta.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER