Vedere din Sankt Petersburg

Sankt Petersburg. Orașul țarilor, al lui Petru I, al Annei
Karenina, al lui Tolstoi, Dostoievski și Gogol.

4,5 milioane de locuitori. Echipa de fotbal Zenit, câștigătoare
a Cupei UEFA, și un colos susținut financiar de compania Gazprom.
Stadion „Petrovski”, 21.000 de locuri, dar se construiește un altul
de cinci stele.
Urziceni, orășel din Bărăgan, fost târg comunal, 17.000 de
locuitori. Echipă de fotbal Unirea, fostă campioană a României, cu
jucători neplătiți de patru luni. Stadion Tineretului, 6.000 de
locuri, neomologat pentru cupele europene. De pe aceste coordonate
s-a desfășurat confruntarea de miercuri seară, în care fiecare
român nutrea o speranță că minunea s-ar putea înfăptui. După ce
veți citi rândurile care urmeză veți observa însă de ce dezideratul
era nerealizabil.

Ceva din
Veneția și din Amsterdam

Vom încerca mai întâi o descriere a orașului din vestul Rusiei
cruțându-vă de niște informații pe care le puteți găsi ușor pe
wikipedia.org. Sankt Petersburgul este unul dintre cele mai
frumoase orașe din Europa și poate chiar din lume. N-o spun eu, o
spune colegul meu fotoreporter, Alexandru Hojda, care în avion a
numărat aproximativ 25 de țări vizitate. Oraș spart de canalele
Nevei în mici bucățele, legate între ele de poduri, care noaptea se
ridică pentru a permite trecerea șalupelor dinspre Volga către
Golful Finic și Marea Baltică. Exploatarea potențialului acestui
râu este practic unul dintre șocurile pe care le poți avea când
ajungi prima dată în oraș. Bărci cu motor, vase de croazieră,
ski-jeturi și tot felul de alte vase creează o gălăgie infernală 24
de ore din 24. Din acest punct de vedere seamănă cu Veneția sau
Amsterdam.

Orașul e
un imens muzeu. Un fel de Paris!

În sute de ani de existență, Sankt Petersburg s-a încărcat cu
istorie cât să satisfacă pentru un mileniu curiozitățile
turiștilor. Ca în fiecare mare oraș, centrul acaparează cam mare
parte din atracțiile principale. Orice ghid serios îți face
plecarea de la Fortul lui Petru și Pavel, aflat pe malul stâng al
Nevei. Odată bastion de netrecut al Sankt Petersburgului în fața
oricărui dușman care s-ar fi apropiat dinspre Vest, cetatea este
acum un muzeu ce poate fi vizitat în schimbul a 200 de ruble, adică
aproximativ 20 de lei. Din centru veghează statuia lunganului Petru
I, întemeietorul orașului, la poalele căruia chinezii își fac acum
poze. Lângă edificiu se înalță semeț, cu turle aurite care
strălucesc în bătaia soarelui, Catedrala Sfântul Petru. Coada este
interminabilă la intrarea în biserică, iar pentru cei veniți cu
treabă în oraș nu e timp de vizitat. De jur-împrejurul fortăreței,
care este practic o insulă, s-a amenajat o plajă peste cea de la
Mamaia, pentru cei care vor să se scalde în apele reci și negre ale
Nevei. Și nu sunt puțini. La asta seamănă cu Parisul.

Ermitaj
și Nevski Prospekt. Parfum de Roma

Peste râu nu poți să nu observi o construcție imensă, care se
deosebește imediat de celelalte. Nu scrie nicăieri Ermitaj (mi-e
greu să descifrez indicatoarele în alfabetul latin), dar îți dai
seama că ai în față unul dintre cele mai mari muzee din lume,
comparabil poate doar cu Luvrul parizian. Un studiu a arătat că ai
nevoie de două-trei zile pentru a vizita tot ce este deschis
publicului, dar noi nu avem nici măcar cinci minute, pentru că am
ajuns pe seară, când era deja închis. Pe lângă el, forfotă mare și
blițuri, de parcă ajunsese David Beckham în oraș.

Lângă muzeu se întinde cât vezi cu ochii o piață căreia mintea
mea nu i-a găsit încă termen de comparație. Direct pe jos stau
grupuri de tineri care beau bere, în timp ce, pe lângă ei, se
plimbă cu rolele varianta rusă a „emo”. Încerc să port o
conversație pentru a afla cum ajung pe Nevski Prospekt, dar nimeni
nu rupe o boabă din engleza mea obosită. Mi se indică până la urmă
un gang, după care se deschide larg Lipscaniul lor. Terase una
lângă alta, malluri, baruri, magazine pline cu suveniruri,
matrioșca și vodcă multă. Ce bine că am uitat să ne schimbăm banii,
pentru că rămâneam faliți din prima zi! Ca să nu ne gândim prea
mult la asta, cotim pe străduțe lăturalnice și dăm peste niște
canale pe care grupuri de nuntași fug cu niște mirese furate în
bărci cu motor.

La capătul canalelor, Catedrala Sfântului Isaac, iar lângă ea,
un important monument al ortodoxismului. Asta ca să nu uităm
niciodată de unde am plecat. Deja ne ard tălpile și ne întrebăm
dacă mai e mult. Și mai e. Fiecare stradă e un muzeu. La asta
seamănă cu Roma.

Rușii
sunt rasa pură. Și rusoaicele

Când te gândești pentru ce ambiții a pornit Hitler Al Doilea
Război Mondial, te apucă râsul. Rasa pură, plină acum de negri,
polonezi sau turci, e cu patru clase sub Rusia. Cel puțin în Sankt
Petersburg nici urmă de kebab, afro-vânzători de CD-uri sau
cerșetori. Și asta îmi place. Sunt doar ruși, și fără să fiu un om
cu prejudecăți, asta îmi place. E ca și când visul unora ar fi
trăit acum de alții. Rusoaicele… no comment. Cele modeste sunt
modeste, dar cele frumoase sunt… magnifice. Nu-i de mirare că
apar în mai toate operele scriitorilor ruși drept motiv de
pierzanie pentru bărbați. Anna Karenina, Nastasia Filipovna, iar
lista poate continua. La asta nu seamănă cu nimeni. Sunt
unici!

Vor nopți
albe și în fotbal

Întorcându-ne la scopul vizitei, putem spune că Zenit intră în
altă eră. În cea a banului, a organizării și a performanței. Și, ca
orice proiect bun, pleacă de la fundație, cu baza umană, pe care o
au, dar și cu infrastructura, pe care o dezvoltă în prezent.

Stadionul pe care s-a desfășurat meciul dintre Urziceni și
Zenit, „Petrovski”, se află în mijlocul râului Neva, pe o insulă de
câteva mii de metri pătrați, legată de țărm printr-un singur pod.
Are o capacitate de 21.000 de locuri, este cochet și bine îngrijit
și are o acustică fenomenală. Fanii lor creează o atmosferă
incredibilă. Aici seamănă cu Giuleștiul, mai puțin la partea cu
îngrijirea. De câțiva ani, Zenit are nopți albe și în fotbal, nu
doar în realitate, atunci când are loc vestitul fenomen în urma
căruia soarele nu apune 24 de ore. Oricum, chiar și într-o zi
normală de vară e lumină până la ora 23:00.

Câteva date comparative despre urziceni

Urziceni este atestat documentar în anul 1596
După recensământul din 2002, Urziceni avea o populație de 17.094
locuitori
Principalele activități din Urziceni sunt agricultura și
serviciile
Urziceni este un nod de legătură între localitățile din sudul
României: București, Buzău, Ploiești și Slobozia
Are un singur bulevard și niciun semafor

Își fac
stadion de cinci stele

Compania Gazprom nu este însă mulțumită de bătrânul „Petrovski”
(foto 1) și vrea un stadion demn de miliardele de petrodolari care
vor fi investiți în Zenit. Astfel, într-o zonă rezidențială de la
marginea orașului se ridică în acest moment un stadion de 60.000 de
locuri (foto 2), care va avea cinci stele și va rivaliza cu
celebrul „Hampden Park” din Glasgow. Cu bătaie la ce se întâmplă în
România, o parte însemnată a costurilor va fi suportată de Primăria
din Sankt Petersburg. În fața șantierului situat în mijlocul unui
Disneyland, care se așteaptă să fie gata într-un an și care costă
în jur de 70 de milioane de euro, Zenit a ridicat din piatră un
monument al Cupei UEFA câștigate în 2007. Lucrarea nu este însă
prea reușită. Decideți dumneavoastră acum cine merita să meargă mai
departe.