Vezi povestea unui meci special al lui Mircea Lucescu:** „Fugi, ‘nea Mircea, fugi!”

Despre Mircea Lucescu multă lume știe că s-a retras din
activitatea de fotbalist de la Corvinul, în 1982, la vârsta de 37
de ani. De fapt, antrenorul de acum al lui Șahtior a jucat ultimul
meci la 45 de ani, pentru Dinamo.
S-a întâmplat în primăvara anului 1990. Bucureștiul trăgea încă pe
nări praful de pușcă al revoluției din decembrie 1989, dar Steaua
și Dinamo continuau imperturbabile eternul duel. În mai, când mai
rămăseseră cinci etape de jucat, ambele se confruntau însă cu o
situație inedită. Naționala, aflată în pregătiri pentru turneul
final al Mondialului din Italia, a disputat un amical cu Egipt,
convocând masiv jucători de la cele două mari echipe bucureștene.
Cu toate acestea, campionatul nu a fost întrerupt. Dinamo avea meci
în Regie, cu Sportul Studențesc, antrenorul Mircea Lucescu trebuind
să încropească o echipă din ce îi mai rămăsese la club. I-a venit
însă și o idee năstrușnică.

Minutul 76. Intră Lucescu!
Era minutul 76. Dinamo marcase un gol, prin Lazăr, dar fusese
egalată de Sportul. Fulga este chemat la marginea terenului. Făcuse
un meci șters, iar schimbarea era logică. Surpriză însă, în fața
băncilor, pentru schimbare, se prezintă chiar Mircea Lucescu!
Antrenorul de atunci a jucat astfel ultimul său sfert de oră
oficial, dar, din păcate, nu a reușit nimic notabil, meciul
terminându-se la egalitate. Ideea de a evolua în acea partidă i-a
venit lui Lucescu și din cauza crizei de efectiv, dar și pentru că
se afla în stare de suspendare, trecerea pe foaie ca fotbalist
oferindu-i prilejul să fie alături de elevii săi.

„Nu
prea alerga!”
„Noi ne-am dat coate și am încercat să-l facem să joace ce juca în
tinerețe, adică extremă, ca să-i dăm mingi lungi și să vedem dacă
poate să alerge după ele. N-a percutat însă la asta. Trăgea mereu
în centru și nu prea alerga”, glumește acum Ionuț Lupescu, cel mai
titrat dintre fotbaliștii lui Dinamo care au participat la acel
meci din Regie. „Vorbind serios, nu a avut nicio problemă în a juca
un sfert de oră, pentru că se antrena mereu cot la cot cu noi și
stătea bine cu pregătirea fizică. Pe teren însă nu a tăcut și a
jucat, și a țipat mereu la noi, de parcă era pe bancă”, detaliază
Lupescu.

„Om nebun la bătrânețe! Lăsând gluma, Mircea Lucescu nu
avea cum să nu se descurce un sfert de oră chiar și în prima
ligă”, Ionuț Lupescu, fost internațional dinamovist

„Când am revenit de la lot, spuneam în vestiar înainte
de meciuri că echipa începe cu Lucescu”, Dănuț Lupu, fost
internațional dinamovist

„Le-am arătat că am
idei”

Cu Sportul, în ’90, Mircea Lucescu a evoluat pentru că s-a
înverșunat în clasica și perpetua rivalitate cu clubul din Ghencea,
despre care spune că a încercat să-i ia din nou titlul cu metode
„specifice”.

Cum e cu meciul cu Sportul?
Convenisem la federație ca, după finala Cupei României, să lăsăm
jucătorii care urmau să evolueze la Mondialul din Italia să se
odihnească și să se pregătească la echipa națională.
Noi aveam opt fotbaliști la lot, Steaua șase. Nu era just! Am
trimis, prin urmare, un fax în care am cerut să ne lase să-i
folosim, cu o etapă înainte de Sportul, pe Lupu și Răducioiu la
Constanța. Tocmai ei au marcat golurile cu care am învins pe Farul
cu 2-1. Ienei, care, se știe, e stelist, era selecționer și venise
la meci. Când a văzut că joc cu ei, a plecat din tribună. Apoi, la
FRF, au discutat ca să ne dea meci pierdut cu 3-0. Nu mai puteau
însă să procedeze chiar cum făceau înainte de Revoluție, deși
armata și Steaua aveau în continuare mare putere. Au stabilit doar
ca meciul cu Farul să se rejoace, iar pe mine m-au suspendat ca
antrenor.

Apoi, cu Sportul, ați protestat jucând.
A fost și o formă de protest, dar eu mă pregătisem pentru situația
de a termina campionatul fără cei de la lot. Adunasem mai mulți
veterani, Iorgulescu, Lazăr, Stoica… Am făcut antrenamente cu ei
și i-am folosit. Cu Sportul văzusem că au obosit, așa că am intrat
și eu. Le-am arătat că am idei.

Da-ți-ne mai multe detalii.
Cu trei zile înainte de meci am făcut vizita medicală, mi-am scos
carnetul de jucător… Pe bancă, apoi, băieții au insistat să
intru.

Cum a fost din nou într-un „oficial”, după opt
ani?
M-am simțit foarte bine. Îmi amintesc că am dat și câteva pase de
efect. Venise lângă mine, în marcaj, Marian, de la Sportul. Mă
marca strâns. I-am spus: „Băiete, de ce stai lângă un om bătrân?
Du-te și joacă fotbal!”. În fine, contează că am luat titlul și am
făcut dreptate.