În luna iulie 2010, când mugurii bolii deja îi măcinau corpul, Adrian Păunescu a acceptat o discuție cu ProSport despre fotbalul românesc. A rezultat un interviu-eveniment, dens, tăios și de o mare valoare editorială, care, din motive obiective, a fost comprimat în print. Pasajul de mai jos n-a văzut lumina tiparului. Citiți-l, pentru că merită: în numai 17 rânduri, marele poet a deșirat firul propriei vieți.
„În această perioadă foarte încărcată de bilanțuri și regrete, speranțe împuținate, constat cât de cumplit mi-a trecut viața. Când am fost tânăr, a fost condamnat tata la 15 ani de pușcărie politică. A fost arestat bunicul, dar n-a stat atât de mult în închisoare, pentru că trecuse de vârsta la care putea fi bătut bine. Nici la facultate nu mi s-au deschis ușile, fiindcă eram fiu de deținut politic. Trei ani n-am putut concura. După aia a venit perioada lui Ceaușescu, pe care am privit-o ca pe o renaștere. După 1980, Ceaușescu a început să comită greșeli de nemăsurat, cu consecințe grave pentru noi toți. A venit Revoluția. Au fost oameni care, deși mă înjuraseră în socialism că sunt anticomunist, acum mă înjurau că sunt procomunist. Apoi a venit Convenția la putere, am rămas șomer. Am scris zi de zi la România Liberă a lui Paler, care mi-a oferit o pâine. Și-acuma suntem contemporani cu Băsescu și constat în ce fel abordăm marșarierul. Suntem în plin marșarier, ne întoarcem în Evul Mediu. Suntem marcați și de vecinătățile cu care nu ne înțelegem, dar și de noi înșine. Am făcut mici operații de comerț exterior cu fotbaliștii, Evul Mediu… Comerț cu oameni. Nu e însă totul pierdut câtă vreme o femeie și un bărbat din România își mai găsesc timp noaptea să se iubească și să gândească un copil”.
Traseul unui geniu iubit și detestat ª S-a născut pe 20 iulie 1943 la Copăceni, județul Bălți (azi în Republica Moldova). ª A debutat ca poet în 1960, iar din 1968 a devenit membru al Partidului Comunist Român. ª În 1973 a înființat „Cenaclul Flacăra”. Timp de 12 ani, membrii cenaclului au susținut peste 1.600 de spectacole. ª În anii 80, relațiile sale cu regimul comunist încep să se degradeze. În 1985, în timpul unui concert la Ploiești, cinci tineri au murit călcați în picioare în urma unei busculade. Cenaclul a fost interzis, iar Păunescu a căzut definitiv în dizgrație, numele lui fiind interzis la radio și TV. ª În 1986 scrie o scrisoare elogioasă dictatorului Nicolae Ceaușescu, la finalul căreia i se adresează șefului PCR cu „Să trăiți, Măria Voastră!” ª În ianuarie 1990 a fost la un pas de a fi linșat de revoluționari. Păunescu a vrut să țină o cuvântare în Piața Universității, dar a fost huiduit și scuipat. A scăpat de furia mulțimii, care vedea în el un poet de casă al lui Ceaușescu, refugiindu-se în Consulatul SUA. ª Din 1992 devine om politic. Ales senator în trei mandate, în 1996 candidează la președinția statului, unde obține doar 87.163 de voturi. ª A publicat 51 de volume de poezii și proză
Moștenire de la Adrian Păunescu
Imnul Universității Craiova 1983
De bucurie rar avurăm parte În unele duminici, pe la nunți, Suntem olteni pe viață și pe moarte Suntem olteni, adică suntem munți.
Un rost ne-a dat măicuța noastră, dulcea, Să fim, dintre români, cei mai fierbinți, Din Dolj și până-n Olt și până-n Vâlcea Și până-n Gorj și până-n Mehedinți!
Refren
Oltenia, Eterna Terra-Nova Un cântec are astăzi și-n priviri Hai Universitatea! Hai Craiova! Tu, Campioana unei mari iubiri!
La Tricolorul românesc se-nchină Și-i face jurământ prin luptă, azi, Oltenia, provincia latină, A lui Mihai, al nostru, cel viteaz.
Oltenia pandură a lui Tudor Și-a lui Arghezi și-a atâtor duși Oltenia celui mai mare sculptor Al omenirii, Constantin Brâncuși.
Salut fratern, Moldova, Bucovina, Salut fratern, Ardeal, și tu, Banat, Salut fratern, Muntenie vecină, Și Maramureș, neam ne-ngenunchiat.
Priviți această sacră frumusețe: Oltenia pământ de oameni buni Și pumn pedepsitor cu cinci județe, Căuș al palmei vechilor tăciuni.
Olteni suntem în matca noastră Olteni am fost și-așa vom fi Iar Flamura roș, galbenă, albastră Se oglindește bine și în Jii.
Tot ce avem, noi am făcut cu trudă Și n-am trăit din milă și pomeni; Spre binele acestei țări asudă Și semeția noastră de olteni.
Imnul Rapidului 1980
Suntem peste tot acasă Porțile ni se deschid Nu-i echipă mai frumoasă Și iubită ca Rapid
Rapid-Rapid Luptă dacă ne iubești, Rapid-Rapid Haide, hai Rapid Giulești!
Inima ce-n piept ne bate La nevoie e un tun Pentr-o singură dreptate Să învingă cel mai bun
Nu vă dați bătuți o clipă Învățați acest refren Imnul nostru de echipă Glasul roților de tren
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER