„Face parte din tenebrele fotbalului”, „meci ciudat”, „foarte bizar”, „o enigmă chiar și pentru mine, care am fost pe teren”. Acestea sunt doar câteva dintre expresiile folosite de Vivi Răchită, liberoul „roș-albaștrilor” în celebrul PSG – Steaua 5-0, din preliminariile Ligii Campionilor 1997-1998, atunci când s-a referit la evenimentele din preajma și din timpul partidei care avea să devină printre cele mai controversate din fotbalul românesc – un capitol neelucidat nici până în ziua de azi.
Prin depoziția sa, venită la 22 de ani distanță și petrecută în direct, la ProSport Live, Răchită devine primul titular stelist din acel „masacru” care confirmă, cu subiect și predicat, suspiciunile exprimate, ani la rând, de jurnaliști și suporteri, dar infirmate ferm de conducătorii clubului la momentul respectiv.
Echipa de start a echipei române în celebrul PSG – Steaua 5-0, din august 1997, un meci rămas până azi controversat și învăluit de suspiciuni. Libero-ul steliștilor, Valeriu Răchită, a dezvăluit la ProSport Live, 22 de ani după acel dezastru, că are propriile semne de întrebare în privința corectitudinii meciului
Se intră astfel, din nou, într-unul din cotloanele întunecate ale fotbalului nostru, un loc care continuă să-i bântuie pe toți cei implicați, într-un fel sau altul, din teren, din tribună sau din fața televizoarelor. Și care are toate șansele să rămână printre episoadele misterioase ale fotbalului românesc – în rând cu România – Iugoslavia 4-6 din 1977, U Craiova – PSG 0-2 din 1993, Dinamo – Benfica 0-2 din 1999, Dinamo – Lazio 1-3 din 2007 și Gent – Viitorul 6-3, din vara acestui an.
Deopotrivă pentru cei prea tineri să știe ce s-a petrecut acum 22 de ani, dar și pentru cei care au uitat amănuntele dezastrului din întunecata noapte de 27 august 1997, merită rememorate, pe scurt, contextul și evenimentele.
În a doua jumătate a anilor ’90, Steaua rămăsese singura echipă din România care continua să conteze în Europa. Fără a mai fi – ca în deceniul anterior – o forță de talie mondială, prezentă în semifinale și finale de Cupa Campionilor, Steaua rămăsese, totuși, o putere de rangul doi, în stare să dea bătăi de cap granzilor și, destul de des, să furnizeze surprize.
Pentru a pricepe care era nivelul grupării care aparținea de Armată la acel moment, e suficient să spunem că în 1997 Steaua (încununată pentru a 5-a oară cu titlul în România) venea după 3 participări consecutive în grupele Ligii Campionilor – 1994-1995, 1995-1996, 1996-1997 – într-o epocă în care acolo ajungeau doar 16 echipe din Europa, și nu 32, ca acum. Iar Steaua nu făcea act de prezență, reușind victorii cu echipe mai modeste ca Hajduk Split, Widzew Lodz și Glasgow Rangers și frecvent remize cu Anderlecht, Benfica, Juventus, Borussia Dortmund și Atletico Madrid. În Ghencea se câștiga destul de greu.
În vara lui 1997, deși slăbită după ce îi fuseseră vânduți mai mulți jucători de valoare, Steaua rămânea încă o forță de temut în Europa, pe care marile echipe preferau să o evite. Între titulari îi regăseam pe excepționalii Lăcătuș și Rotariu (aflați la apusul carierei), experimentații Militaru, Răchită și Ritli, foarte promițătorii Dennis Șerban, Cătălin Munteanu, Laurențiu Roșu. Șansele de calificare în grupe sporiseră, aparent, pentru că UEFA mărise de la 16 la 24 numărul participantelor în grupe, dar în același timp acceptase să intre în preliminarii și vicecampioanele unor țări puternice. Erau doar două tururi preliminare de trecut, în schimb premiile în bani pentru calificarea în grupe și pentru punctele câștigate acolo crescuseră, de asemenea, consistent.
În turul I preliminar, „roș-albaștrii” au eliminat previzibil ȚSKA Sofia: 3-3 la București și 2-0 la Sofia.
În turul II preliminar al Ligii Campionilor, Steaua a picat cu Paris Saint Germain (vicecampioana Franței, clasată după AS Monaco în chiar ultima etapă, când devansase FC Nantes).
Meciul tur, disputat pe 13 august 1997 în Ghencea, a fost de pomină. Francezii – care la acea oră erau foarte departe de ceea ce reprezintă azi la nivel european, dar aveau totuși o echipă cu destui jucători de top – au condus cu 1-0 prin golul lui Guerin (18), Steaua a egalat prin Rotariu (53). PSG a preluat din nou conducerea, 2-1 prin Maurice (64). Condusă fantastic de căpitanul său și încurajată de un public care transformase stadionul Ghencea în vulcan, echipa română a revenit însă ca un taifun și a câștigat prin golurile lui Dennis Șerban (70) și Lăcătuș (77): scor final 3-2.
Numai că, imediat după joc, s-a aflat că oficialii de la PSG făcuseră o greșeală imensă, titularizându-l pe Fournier, care avea două cartonașe galbene și era suspendat.
UEFA a dictat, logic, victorie la masa verde pentru Steaua cu 3-0, moment din care toată lumea a fost sigură că echipa română nu mai are cum să piardă calificarea în grupe al patrulea an consecutiv.
Pentru PSG, ratarea calificării ar fi fost un dezastru financiar uriaș. La acel moment, se discuta de pierderea a zeci de milioane de dolari – bonusurile sponsorilor, banii de la UEFA, biletele la meci, drepturile TV, publicitate, cota fotbaliștilor etc.
Numai că, în returul de pe 27 august, la Paris, Steaua – fără Marius Lăcătuș, suspendat – a dispărut, literalmente, de pe teren. PSG a făcut măcel, „rezolvând” calificarea în mai puțin de o oră: 5-0 prin Rai (2 – din penalty, 21 și 55), Simone (30), Maurice (40).
Steaua a fost de nerecunoscut, niciunul dintre jucătorii săi experimentați și de valoare n-a părut că se regăsește, echipa s-a comportat ca și cum ar fi fost o adunătură de băieți care atunci se vedeau pentru prima oară. Gafele au curs, fotbaliștii au fost moi, neinspirați și fără vlagă, francezii au plutit printre niște români care au făcut, probabil, cel mai slab meci al carierei. Zvonurile au apărut imediat.
Faultul comis chiar în minutul 2 de Marius Baciu, o ținere evidentă și prelungită în mijlocul careului, asupra lui Simone, care era cu spatele la poartă, a făcut ca partida PSG – Steaua să înceapă de la 1-0 și a dat direcția unui meci încheiat în minutul 55, odată cu golul de 5-0 pentru francezi
Lucrurile au fost clare încă din startul partidei, când Marius Baciu a comis un fault evident și inutil în careu – „așa ceva făceam doar în blaturile cu Bistrița și Piatra-Neamț, din perioada Cooperativei”, aveau să mărturisească ulterior, off the record, chiar fotbaliștii – în minutul 2, chiar sub ochii arbitrului. Penalty-ul dictat logic de arbitrul olandez Dick Jol a fost transformat de Rai, așa că meciul a început de la 1-0, practic. Golul 2 pentru PSG, marcat tot de brazilianul Rai, a venit în minutul 21, brazilianul trimițând cu capul pe colțul scurt, la un corner, după ce gazdele ratasera deja încă 5-6 ocazii uriașe. În acel moment, devenise deja evident că românii fac figurație.
PSG nu avea să confirme, ulterior, acel meci excepțional cu Steaua, alimentând comentariile și suspiciunile. În Grupa E a Ligii Campionilor, echipa franceză a învins de două ori modesta IFK Goteborg (3-0 și 1-0), împărțind victoriile cu Bayern (3-1 acasă, 1-5 în deplasare) și cu accesibila Beșiktaș (2-1 acasă, 1-3 în deplasare). PSG a terminat grupa pe locul 2, cu golaveraj 11-10, și a ratat promovarea în faza următoare (urcau în „sferturi” doar cele mai bune două echipe de pe locul 2 din cele 6 grupe ale Ligii).
Valeriu Răchită, libero-ul echipei Steaua în cele două partide cu PSG din vara lui 1997, a acceptat cu ezitări să discute despre poate cel mai delicat subiect din cariera sa. Spre lauda sa, Răchită și-a depășit reținerile, iar lucrurile pe care le-a spus în discuția cu jurnaliștii ProSport sunt prima depoziție clară a unui fotbalist direct implicat care confirmă suspiciunile opiniei publice și ale presei.
Valeriu Răchită: Îmi aduc aminte cu tristețe de acel meci. Deși s-a plecat în retur de la 3-0 (n.r. – pentru Steaua), pe teren a fost 3-2 pentru noi. Deci nu putea fi o diferență așa mare între noi și PSG. Dar am avut două absențe importante la retur, Marius Lăcătuș și Adi Matei. Au fost multe lucruri care… nu știu… tenebroase ale fotbalului, pe care n-aș vrea să le scot public… Dar, totuși, a fost un meci ciudat, un meci care a început de la 1-0 pentru ei, un penalty (n.r. – făcut de Marius Baciu)… În care am primit două goluri din faze fixe, din cornere. Rai, jucătorul brazilian… N-am reușit să marcăm deloc acolo… Asta e viața…
ProSport: Ai discutat cu colegii tăi care au influențat negativ acel meci? Valeriu Răchită: Eram atât de supărați, atât de triști, încât nu ne-a mai fost nimic la îndemână, să mai discutăm…
Voi erați niște jucători cu experiență, iar Leonardo a făcut tot jocul pentru PSG. N-a existat nimeni care să-l scoată din joc? Prin orice fel de mijloc. A încercat Reghe de câteva ori să-i dea câteva „topoare”, dar n-a reușit pentru că Leonardo era un jucător extraordinar, un fel de Claudio Lopez, pentru că un an înainte noi jucasem și împotriva Valenciei, cu Claudio Lopez. Era incredibil, nu puteai să-i atingi. Îmi aduc aminte, când am jucat cu Liverpool, cu Michael Owen, în Anglia, m-a prins pe un contraatac, pe la jumătatea terenului, pentru că era 1-0 pentru ei și noi atacam, așadar, m-a prins pe un contraatac, a dat mingea pe-o parte și el a luat-o pe partea cealaltă, iar eu n-am putut să-l prind nici de tricou! Așa viteză avea, de ziceau băieții că mi-a făcut otită. Erau jucători extraordinari, de zeci de milioane încă de pe atunci. Noi eram toți de-acasă, români, dar să știți că în perioada aia nu ne făceam de râs în cupele europene. Ne-am bătut și cu West Ham, și cu Aston Villa, și cu Bastia. Cu Bastia ne-am bătut la propriu!
Tocmai de aceea meciul ăsta, 0-5 cu PSG, iese în evidență. Este o enigmă ce s-a întâmplat chiar și pentru mine, deși am fost pe teren. N-am reușit să ne ridicăm la valoarea adversarului, n-am fost concentrați… Deși era un meci de Liga Campionilor, pe Parc des Princes, cu stadionul plin… Aveam 3-0 datorită greșelii pe care o făcuseră francezii în tur cu cartonașele galbene… Sigur, aveau jucători mari, Rai, Leonardo, Angloma, Roche…
Dar nici voi nu erați de lepădat. Nu eram, dar nu-l mai aveam pe Lăcă în teren. Poate că asta a fost… Nu mai era sufletul echipei în teren, căpitanul nostru.
Înțeleg, totuși, că n-ai vrea să intri foarte mult în amănuntele acelui meci ciudat… N-aș vrea pentru că totul a fost… Parcă pregătirea meciului n-a fost la nivelul la care mă așteptam eu. Am fost pe undeva, pe la Ambasada României din Franța… Ședința tehnică s-a făcut acolo de către un alt antrenor… Au fost lucruri care… Mda…
Un alt antrenor, adică altcineva decât Mihai Stoichiță, cel care stătea pe banca voastră în acel moment? A fost și Mihai Stoichiță, dar ședința a fost făcută de un alt antrenor căruia aș prefera să nu-i dau numele… Parcă n-am mai fost noi…
Bizarerie… Da, ceva foarte bizar!
Golul de 3-2 marcat în tur de Marius Lăcătuș, în minutul 77, a consfințit victoria Stelei cu PSG într-unul din marile meciuri ale echipelor românești în anii ’90. Jocul steliștilor, energic, inspirat, în viteză, cu dese schimbări de direcție, nu lăsa să se întrevadă letargia și abandonul care urmau să se petreacă în retur
Turul Steaua – PSG 3-2 (0-1) pe teren, 3-0 la masa verde 13 august 1997 Stadion: „Steaua”, 20.000 de spectatori Marcatori: Rotariu (53 – din penalty), D. Șerban (70), Lăcătuș (77) / Guerin (18), Maurice (64)
Steaua: Ritli – Reghecampf, T. Csik, Răchită, R. Nagy – Baciu – D. Șerban, Rotariu, Militaru (62 C. Munteanu) – Lăcătuș (79 Hrib), Roșu (84 Ciocoiu) PSG: Revault – Fournier, Le Guen, Roche, Algerino – Guerin, N”Gotty, Rai, Gava – Simone (79 Loko), Maurice Arbitru: Jose Maria Garcia (Spania)
Returul PSG – Steaua 5-0 (4-0) 27 august 1997 Stadion: Parc des Princes, Paris, 40.000 de spectatori Marcatori: Rai (2 – din penaty, 21, 55), Simone (30), Maurice (40)
PSG: Revault – N”Gotty, Roche, Le Guen, Algerino – Leonardo, Gava, Domi, Maurice (Leroy) – Rai, Simone Steaua: Ritli – Reghecampf, T. Csik, Răchită, Miu, R. Nagy (32 Hrib) – D. Șerban (79 C. Munteanu), Rotariu, Baciu (67 Ciocoiu), Militaru – Roșu Arbitru: Dick Jol (Olanda)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER