Walter Zenga, despre schimbările din Ghencea:** „E Gigi, e Steaua, e România”

Cadrul e special. De data aceasta chiar e. Ne aflăm pe una din
ramurile celebrului palmier Palm Jumeirah, perla Dubaiului.

E insula aceea nebunească pe care arabii au avut ambiția să o
„construiască” fix în mijlocul apei. Are forma unui palmier și pe
ea se concentrează tot ceea ce înseamnă lux în această lume atât de
altfel. Toate discuțiile cu Walter Zenga despre fotbal au avut loc
în decoruri atipice. Îmi amintesc că, imediat după ce a plecat de
la Steaua, am stat pe terasa casei închiriate de club în cartierul
Primăverii. Apoi la Belgrad, iar la București într-un apartament
din Băneasa sau undeva pe o terasă în Herăstrău… Sunt câteva
puncte fixe în universul antrenorului italian. Raluca, acum mai
bronzată și mai zâmbitoare ca oricând. Samira, micuța de un an și
trei luni, în prezența căreia o fostă vedetă a fotbalului mondial
ajunsă la 50 de ani se topește și se comportă ca un tată grijuliu.
A, și bineînțeles celebrul motan Toffy, care știe să miorlăie în
toate limbile pământului. Serios acum, pisica asta a călătorit prin
toată lumea mai ceva ca majoritatea românilor: „Motanul
globbe-trotter”. Până și acum mă privește plictisit și cumva
deranjat: „Nici aici nu scap de presă?!”.

Spuneam de cadru. E tot pe o terasă… A casei din Jumeirah. De
fapt, din spatele casei. Piscina, ieșirea direct la plaja privată.
Lucruri obișnuite aici… La un moment dat se ridică de ca și cum
ar vrea să îmi prezinte doi prieteni: „Burj Al Arab în dreapta și,
în depărtare, se vede Burj Khalifa”. Cel mai luxos hotel din lume
și cea mai înaltă construcție de pe Pământ. Despre cum decurge
viața lui Zenga în Dubai însă în episodul viitor, ca să zicem așa.
Să ne întoarcem la discuția despre fotbal, în special despre cel
românesc.

Începem fără tatonare. La Steaua a venit
Cîrțu.
Am văzut ceva pe internet. Al câtelea antrenor e anul acesta? Al
treilea, al patrulea?

Păi, dacă l-am pune și pe Eugen Neagoe, ar fi cam al
șaselea principal care stă pe banca Stelei la un meci
oficial.
(Râde) Păi vezi? Mai e ceva de zis? Nimic. E Gigi, e Steaua, e
România. Nu am ce să spun prea multe despre Sorin Cîrțu. Îi urez
baftă. I-aș dori să aibă parte de liniște și de timp să își pună în
aplicare ideile, strategia.Pare ceva de domeniul fantasticului
asta, știu, dar așa se construiește ceva durabil. Altfel…

Managerul a spus că nu îl vrea, că pleacă. Până la urmă,
a revenit.
Nu sunt atât de conectat la ce e acolo. Nu știu ce să zic.

Nu te-a tentat niciodată să revii? Ai spus la un moment
dat că ideea de a mai lucra cu Mihai Stoica ți-ar
surâde.
Corect. Am spus că o condiție esențială pentru a mai antrena în
România ar fi să lucrez cu MM. Cu el aș antrena absolut orice
echipă.

„Acum,
familia e pe primul loc”

Dar s-a pus problema de când a revenit el?
Nu la modul concret. Să fie Meme la echipă e principalul lucru care
ar trebui să se întâmple. Ar mai fi însă o mulțime de alte
condiții… Acum, serios, eu sunt aici, acum. Viața mea e aici și
vezi foarte bine cum e, ce e. Nu vreau să îmi mai fac planuri și să
zic: „Fac asta acum, asta peste o lună…”. Las lucrurile să vină
de la sine, cumva. Profesional vorbind, ceea ce îmi propusesem nu
s-a întâmplat din varii motive, așa că stau aici unde sunt. Cel mai
important e că eu mă simt împăcat cu viața mea de acum, că familia
mea e bine. Asta e tot ce vreau.

Dar, din punct de vedere profesional, al
carierei…
Oprește-te, știu ce vrei să spui și poate că teoretic așa e. Nu
ești primul care ridică această problemă. În mod sigur nici
ultimul. Și eu m-am gândit așa: „Walter, ce faci? Antrenezi într-o
țară în care interesul pentru fotbal e scăzut, la o echipă fără
pretenții mari…”. E o situație pe care mi-o asum. Poate că un
răspuns ar putea fi că eu am avut parte de o carieră intensă ca
fotbalist. Adică am văzut cum e să fii atât de pasionat de ceea ce
faci și să fii atât de apreciat, iubit.

Și a dispărut pasiunea pentru fotbal?
(se uită contrariat) Cum să dispară?! Așa ceva nu o să dispară
niciodată. Numai că s-a schimbat cumva sistemul meu de valori. Eu
antrenez la fel pe Al Nasr din Arabia Saudită sau pe Al Nassr din
Emirate. Pe Steaua din România sau pe cea din Serbia. Sunt același.
Îmi fac treaba la fel și nu mă abat de la principiile mele.

Atunci, ce e schimbat?
Ce se întâmplă? Ca antrenor, ca fotbalist, ca om în fotbal ai, cum
să zic eu… Vrei să ai trei lucruri: carieră, bani și familie.

Trei vectori sună mai academic.
La mine e situația un pic altfel. Pe primul loc e detașat familia.
Samira (arată spre micuța care se joacă lângă el), Raluca… Apoi
sunt conștient că avem nevoie de o calitate a vieții la niște
parametri pe care nu îi poți avea oriunde. Stau aici. Din punct de
vedere climatic, al siguranței, al standardului, e un loc ideal. Și
apoi cariera e pe locul 3. Dar asta nu înseamnă că lucrez altfel
decât o fac de obicei.

Antrenează Al Nasr
din Dubai, dar e plătit și de Al Nassr din Arabia
Saudită

Practic, ți-ai schimbat criteriile după care alegi unde să
antrenezi. E o altă filosofie de viață, până la
urmă.
Apropo de asta, știi cum am ajuns să antrenez la Al Nasr??!Cel pe
care l-am rugat să mă ajute să îmi găsesc o casă aici mi-a spus că
e amic cu unul dintre managerii clubului și că ei caută antrenor.
Ne-am întâlnit, ne-am înțeles și am semnat pentru șase luni. M-au
chemat de curând să discutăm prelungirea contractului.

Și?
Aștept. Nu mă grăbesc!

Dar plecarea din Arabia Saudită cum a
fost?
Simplu, din punctul meu de vedere. Dacă nu te plătește cineva o
lună – înțelegi, două – zici „Hai, treacă”… La trei începi să te
superi. După șase luni, chiar e grav. Nu m-au plătit, am depus o
scrisoare la FIFA, mi-au dat dreptate și acum trebuie să îmi
primesc banii eșalonat. Dacă nu respectă termenele, riscă să fie
scoși din competițiile internaționale. Asta ca un rezumat.

Păi, bănuiesc că acesta e esențialul. Dar au pretins că
ei sunt cei care te-au concediat.
E altă discuție. Au folosit această stratagemă la sugestita
federației saudite pentru a evita excluderea din competițiile
internaționale. Prințul ne-a tot amânat cu banii până înainte de
Crăciunul anului trecut. Când am auzit că a plecat în vacanță, eu
am trimis scrisoarea pe care o aveam pregătită către FIFA. După
asta, m-au chemat la federația saudită să îmi spună că ei, Al
Nassr, întrerup relațiile contractuale cu mine pe motiv că în
noiembrie avusesem o discuție cu un suporter care m-a înjurat.
Oricum, am avut câștig de cauză.

Practic, antrenezi o Al Nasr și ești plătit de două
echipe cu același nume.
Se poate spune și așa.

Povestea cu Inter?
Povestea cu Inter… A fost. A fost odată.

Se vede că îi citești povești Samirei… Cât de aproape
a fost? La un moment dat rămăseserăți tu cu Leonardo „în finală”.
L-au ales pe el….
(Oftează, pare că vrea să evite subiectul) E adevărat, da, că au
fost discuții. Nu s-au concretizat. Ce pot să spun eu acum? Am fost
suficient de aproape, dar nu îndeajuns.

Rămâne ăsta un vis al antrenorului Zenga? O propunere de
acolo ar răsturna ierarhiile despre care vorbeai?
Dacă va exista o asemenea propunere, o să văd atunci. Am zis și mai
devreme că nu îmi mai planific lucrurile dinainte.

„Mircea Lucescu e un
exemplu pentru toată Europa!”

Înțeleg că trebuie să schimb subiectul. Fotbalul italian e
în declin.

Nu trebuie să o zic eu. Se vede cu ochiul liber. Paradoxal,
oarecum având în vedere că dăm echipa care e câștigătoare a celui
mai important trofeu, Liga Campionilor. Dar sunt probleme mari, iar
asta se va vedea când nu vom mai avea patru echipe în această
competiție. Vor fi doar trei.

„Doar” trei… Cum sună! Noi ce să mai
zicem?
Să încercați să faceți ceea ce ar trebui să facă echipele în toată
lumea. Continuitatea. Acesta e marele secret în fotbal. Nu ești cel
mai bun dacă reușești să câștigi nemeritat un meci și nici cel mai
prost dacă bați cu noroc într-un meci în care te domină adversarul.
E nevoie de timp, de consecvență, de coerență.

Teoretic, sună frumos. Dar practic…
Practic, voi, românii, aveți un exemplu clar. De fapt, toată Europa
îl are: Mircea Lucescu.

Te-a impresionat și pe tine…
Dintotdeauna mi-a plăcut ca antrenor. A făcut lucruri extraordinare
în fotbal și continuă să le facă. A impresionat toată Italia prin
maniera în care Șahtior a eliminat Roma, iar acum toți se tem de
ucraineni. Nu e puțin lucru. Dar asta s-a putut produce pe un fond
cu totul și cu totul special azi. A construit în timp. A avut
susținere din partea unui patron, corect, dar și-a câștigat
respectul și încrederea. Jos pălăria pentru el.

Știu că și Răzvan Lucescu e unul dintre oamenii din
fotbalul românesc cu care ai o relație foarte bună.
Îi doresc din toată inima să reușească cu naționala în Bosnia. Nu
va fi deloc ușor. Cunosc în mare problemele cu care se confruntă
și, din păcate, nu prea poate schimba lucrurile foarte mult.

În ce sens?
În sensul că nu prea are de unde să ia jucători. Obiectiv vorbind,
nivelul fotbalului românesc a scăzut mult, și asta se vede și în
rezultatele echipei naționale. De ceea ce se întâmplă la formațiile
de club nu mai are rost să vorbim. Și nu spun asta pentru că nu mai
sunt eu acolo și, gata, a scăzut nivelul… M-am detașat și cred că
pot vedea lucrurile obiectiv.

Care ar fi cauza? Se poate vorbi despre faptul că nu mai
profesează antrenorii din perioada 2002-2006? Nu mai ești tu,
Olăroiu, Răzvan Lucescu, Rednic…
Dacă aș spune că e asta, aș putea fi acuzat de lipsă de
modestie.

Dar e clar că era o stare de spirit. Pot să o spun eu
sau oricine a urmărit cât de cât fotbalul. De fapt, sunt
rezultatele care nu pot fi contestate!
Ceea ce am făcut noi la Steaua, cu Valencia. Apoi, sfertul acela de
finală Rapid cu Steaua, Dinamo în primăvară. Chiar și cu Naționalul
am avut performanțe în Europa. E ceva din ce zici tu. O altă stare
de spirit. Și mai e ceva. Eu la Steaua îl aveam pe Hamutovski.
Restul erau români. Tu crezi că nu conta?!

Eu cred că mai contează și faptul că sunt conducătorii
care sunt în fotbalul românesc. Tu nu?
Eu? Mă uit, de fapt, mă uitam, că acum sunt plecat și nu bat
sateliții până la Dubai, la tot ce se întâmplă ca la o emisiune de
divertisment. Cum se ceartă, cum se împacă, apoi se jignesc și tot
așa. Nimic despre fotbal, despre antrenori, despre jucători. Și ne
mai mirăm că s-a ajuns în situația asta. Mă amuză, dar nu aș vrea
să mai fiu implicat în așa ceva.

„Gigi
sau Zamparini? Hmm… Nu știu, e greu, de spus. Oricum, eventuale
asemănări și din acest punct de vedere se opresc aici! În Italia,
despre fotbal vorbesc cei plătiți să facă fotbal, nu cei care
plătesc” Walter Zenga, antrenor Al Nasr

„De
Hagi și Galata sau de alte probleme punctuale din fotbalul românesc
nu pot să spun eu prea multe. Nu am urmărit decât pe sărite ce s-a
întâmplat și nici nu vreau să se spună că vine Zenga să judece pe
toată lumea”, Walter Zenga, antrenor

„Am
mulți prieteni în fotbalul românesc. MM, Victor, Giovani, Răzvan
Lucescu… Da, știu… Sună ciudat. Sunt la mijloc, dar nu țin cu
nimeni. E treaba lor! Relația mea cu fiecare dintre ei e foarte
bună”, Walter Zenga, antrenor Al Nassr

În ProSport-ul de vineri puteți citi un reportaj despre cum
arată o zi din viața lui Walter Zenga în Dubai, despre lumea arabă
și despre condițiile pe care le are Al Nasr, o echipă de pluton în
Emirate