foto: Ştefan Petcu, primul din dreapta, rândul de sus
Născut la 17 martie 1957, Petcu a bifat aproape 400 de partide în primele două ligi în perioada 1974 -1992, jucând la echipe precum Farul, Steaua, FC Bihor, Unirea Slobozia şi Portul Constanța.
Idolul galeriei Farului a activat o bună perioadă și-n tricoul roș-albastru, fiind coleg de cameră cu Marius Lăcătuș. Dar, a ratat trofeul Cupei Campionilor Europeni.
Ștefan Petcu sau „Fane Meserie”, așa cum era poreclit de tribune, a rememorat în trecut pentru ProSport cum a ajuns să fie exclus din lot, la o săptămână după 1-1 la Vejle, în manșa întâi din primul tur al Cupei Campionilor.
„Era vineri, iar returul cu Vejle se juca miercuri. A doua zi urma să intrăm în cantonament. Seara am fost la Lăcătuș acasă, ne-a pus Mariana, soția lui, o ciorbă să mâncăm, am mai vorbit, iar pe la zece și jumătate m-am dus acasă. Peste vreo oră-două a sunat telefonul. Era soldatul de la stadion, de la cantonament de fapt, care mi-a zis să mă duc repede acolo, că nu e bine ce se întâmplă. Când am ajuns, în bazin erau doi dintre coechipierii mei cu două fete pe care le agățaseră probabil în oraș, iar un altul, din câte mi-am dat seama, era sus la cameră cu alta. Problema mare a fost că băieții ăștia erau însurați! Soldatul de la cantonament era beat și ăla, că îl cinstiseră. Ă‚sta a apucat să mă sune pe mine, deoarece știa că mai ies cu ei în oraș. Le-am zis să plece acasă, că e târziu, că nu e bine ce fac, o să se afle, o să se afle și acasă, dar te-ai găsit! Erau luați bine, ce casă!, se gândeau doar la distracție. I-am lăsat acolo, iar a doua zi am auzit că ar fi ajuns abia dimineață acasă”, spunea atunci fostul mijlocaș ofensiv ce activa și ca atacant.
Petcu a continuat: „A doua zi, la club, iureș mare. S-a aflat ce se întâmplase peste noapte, că au fost femei la cantonament, dar nu se știau numele celor implicați. Soldatul ăla, săracul, de frică n-a vorbit. Atunci, eu, Fane «Suflet mare», am luat totul asupra mea. Am spus că eu am fost, pentru că eu nu eram căsătorit, n-aveam niciun fel de obligații. Deja începuseră să sune telefoanele la club, erau soțiile celor care n-ajunseseră peste noapte acasă. Am fost trimis trei zile la arest, la garnizoană, Returul cu Vejle l-am văzut din arest! Acum, Ion Alexandrescu, președintele nostru, nu știu cum, dar aflase că nu eu am fost, ci alții, însă îmi cerea să-i torn eu. «Spune, mă, cine a fost și scapi, te întorci la echipă. Altfel, în situația ta, nu mai apuci să joci la Steaua». Nu puteam să-i torn, nu-mi stătea în caracter, dar niciun moment n-am crezut că nu voi mai fi reprimit. După ce am ieșit de la arest, am fost trimis la unitate, opt ore pe zi. Nu făceam nimic, dar stăteam pe acolo. La primul meci la care am lipsit, publicul a început să-mi scandeze numele, deja se aflase că am fost scos din lot. Eram foarte iubit și, din acest motiv, conducătorii mi-au interzis să mai apar în tribune, să nu le pun lumea în cap. Ca să-i văd pe băieți, veneam camuflat, îmi luam bilet de intrare și stăteam undeva retras, să nu mă recunoască oamenii”!
„Băieții, când au văzut că e groasă, au sărit să fiu reprimit, am senzația chiar că au recunoscut cei care au fost, dar cred că soarta îmi fusese deja pecetluită de faptul că eram considerat un mare petrecăreț. Adevărul e că îmi plăcea șueta, nu neapărat băutura. În sfârșit, nu mai contează! În returul ’85-’86 am fost trimis la FC Bihor, iar finala Cupei Campionilor am văzut-o cu băieții de acolo. Da, m-a durut inima când i-am văzut pe foștii mei colegi ridicând Cupa, știam că trebuia să fiu și eu acolo, poate că meritam să fiu și eu, în timp ce sfârșisem împrumutat la Oradea”, explica acesta.
Eu m-am bucurat enorm când au luat Cupa Campionilor, iar regretul că n-am fost și eu acolo mi-a trecut repede, pentru că am avut o viață prea plină de evenimente, prea trepidantă ca să am timp să pun la suflet!
„Cu Valentin Ceaușescu mai făceam câte o miuță lunea. Venea el cu doi – trei prieteni, veneam noi, cei care stăteam la cantonament, era caterincă. După miuță, ne invita de fiecare dată la o bere, era un tip deștept și educat” – Ștefan Petcu
„S-a spus că îl stricam pe Lăcătuș, că îl luam după mine. Dacă mergeam la un restaurant, dar asta cu toții, pe el îl trimiteam la culcare la ora zece, chiar dacă noi mai întârziam” – Ștefan Petcu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER