Izolarea la domiciliu din cauza pandemiei de coronavirus ne-a dat pe toți peste cap. Unii muncesc de acasă, alții au intrat în șomaj tehnic și mai există și cazul sportivilor de performanță care se chinuie, într-un spațiu limitat, cu resurse limitate, să se mențină în formă atât din punct de vedere fizic, cât și mental.
În numeroasele interviuri acordate în presă în ultima perioadă, sportivii au mărturisit, fiecare în parte, nu doar că le este dor de activitatea sportivă, dar și că rezistă din ce în ce mai puțin în case. Pentru antrenori, poate că este mai ușor, însă și ei se gândesc la binele elevilor lor, dar și la obiectivele pentru care s-au angajat la începutul acestui sezon.
Am luat legătura cu psihologul sportiv Răzvan Zaharia, asociatul celui mai cunoscut specialist din România, Andreas Hniatiuc. Acesta a lucrat cu nume precum Dinamo București și Petrolul Ploiești și a pregătit mental sportivi atât juniori, cât și seniori, din diverse discipline: fotbal, tenis, scrimă, arte marțiale, badminton, baschet, ciclism.
Un psiholog sportiv este în măsură să ne explice în ce situație sunt sportivii în această perioadă, prin ce greutăți trec, cum le pot depăși, dar și ce va urma pentru aceștia după reluarea activității. Astfel, ProSport vă propune o serie de câteva episoade despre starea actuală a sportivilor.
– Sunt sportivii mai afectați de izolare decât noi ceilalți? – În principiu, un sportiv este mai afectat, pentru că are un anumit program de antrenament, fie că este un sportiv care face doar sport și să zicem că din asta trăiește, fie că este un sportiv care are activitatea împărțită între job și antrenamente, fie că este un sportiv tânăr care are și cursuri și antrenamente. Pe lângă cei care au un job și fac sport când vor, dacă vor, după un program nu neapărat fix, în cazul unui sportiv care are un program de antrenament stabil, un context ca acesta în care este nevoit să stea în casă sau cel puțin să nu se antreneze în sala sau pe terenul unde se antrena, da, este afectat. Este un context în care sportivul este afectat din punct de vedere mental, în măsura în care nu se orientează către ceea ce poate să facă.
– Cum îl afectează din punct de vedere psihologic această izolare? – Plecând de la premisa că cel care practică un sport îl practică pentru că îi place, apare frustrarea, pentru că nu poate face ceea ce îi place. Al doilea element pe care l-aș aduce în discuție este anxietatea legată de faptul că atunci când va reveni nu va mai putea să fie la un anumit nivel. Cu siguranță, nu va putea fi la nivelul la care era înainte de această izolare. Apar tot felul de gânduri și am lucrat cu sportivi care aveau această problemă: „Nu voi mai fi acolo” sau „O să îmi fie foarte greu”.
– Care ar fi soluția depășirii acestor gânduri? – Aici o soluție este următoarea: crezi că cineva se antrenează în alte condiții decât tine? În măsura în care tu nu poți să te antrenezi pe terenul de sport sau în sala de sport, nici ceilalți nu pot, pentru că avem niște Ordonanțe Militare care acționează și nu face fiecare ce vrea și atunci condițiile sunt egale. Diferența este dată de ceea ce face sportivul cu mintea lui în condițiile acestea.
– Și ce ar trebui să facă? – La cei doi factori, frustrarea și anxietatea, aș adăuga stările de apatie, tristețe, nu vreau să mă duc către depresie. Sunt stări de tristețe care dacă se accentuează se pot duce în zona de stări depresive. În acest context, scade și acea implicare pe care ar putea să o aibă în a face ceva cu ceea ce ai acasă. Soluția este, așa cum am spus, să ia situația ca atare. Sportivii sunt persoane competitive și se uită la ce face celălalt. Aici, este util să învețe fiecare sportiv ce are el de făcut și poate asta e o lecție importantă. În loc să se uite cât de pregătit este nu știu cine și să își facă tot felul de gânduri în direcția aceasta, să considere că situațiile sunt egale pentru toți și ceea ce contează cel mai mult este ceea ce face el. Ce poate să facă în plan concret? Să își facă o agendă zilnică, să scrie acolo ce face în fiecare zi, pe intervale orare, astfel încât programul lui să fie unul predictibil. În al doilea rând, faci ceea ce poți. De multe ori, nu pot fi făcute antrenamente specifice sportului. În rândul sportivilor copii, în condițiile în care și școala s-a comprimat destul de mult, intervine rolul părinților în a organiza activitatea copilului, mai mult decât o făceau celelalte instituții înainte, în a ghida copilul către a avea un program și a se ține de el.
În episodul următor, ProSport vă va prezenta părerea psihologului sportiv Răzvan Zaharia despre antrenamentele online și importanța psihologului în această perioadă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER