Președintele de imagine al FCSB, Helmuth Duckadam, e în doliu. Tatăl său, Vasile Petre, a decedat ieri, iar oficialul vicecampioanei a postat un mesaj dureros pe pagina sa de facebook:
Am asteptat-o… dar nu am vrut sa vina. A venit acum vestea ca s-a stins VASILE PETRE, TATA, care m-a crescut si barbatul care a facut-o fericita pe mama. De fiecare data cand plecam de acasa, din Semlac, ne imbratisam si-L rugam pe Dumnezeu sa-l tina pana la urmatoarea mea vizita. Din pacate, de azi nu am sa-l mai pot tine in brate dar va ramane in mintea si sufletul meu. Te-am iubit si iti multumesc pentru tot ce mi-ai daruit! Dumnezeu sa iti dea odihna vesnica!
„Ea (n.red. – bunica) m-a crescut, în mare parte, deoarece părinţii mei, după 16 ani de căsnicie, s-au despărţit. Mama l-a luat pe fratele Norbert şi a plecat în Oltenia, lângă Maglavit, iar eu am rămas în grija bunicii. Era o femeie deosebită, descurcăreaţă. În anii ’65 a plecat la fiul ei, în Canada. Vă daţi seama, dacă a reuşit ea să treacă graniţa! După 10 ani, a plecat în Germania, la fratele ei. Era o femeie care te bătea din vorbă, fără nuia. Când aveam 16 ani, eram mai mare, mergeam cu băieţii la o carte, la un pahar de vin. Într-o seară am băut mai mult vin şi mi s-a făcut rău, iar acasă a trebuit să-mi ţină ea găleata. A doua zi am plecat de dimineaţă numai să nu dau ochii cu ea, aşa de ruşine îmi era. Nu mi-a spus niciodată nimic. N-am cuvinte să o descriu. Acum am o mare problemă. Nu pot să merg la cimitir, la mormântul bunicii. Nu simt nimic acolo, eu o am în memorie”, povestea Duckadam pentru Adevărul.
Relația cu tatăl său: „El trăia separat. Tata avea probleme cu băutura, era violent…Îmi plăcea fotbalul. Tata a fost şi el un portar foarte bun, iar eu, de când mă ştiu, tot în poartă am stat. Eram puturos, nu-mi plăcea să alerg, îmi plăcea în poartă”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER