Autocarul gonea, avându-i la bord pe fotbaliștii Sportului Studențesc. Bucureștenii se întorceau de la Cluj, unde pierduseră cu 1-0 jocul de campionat cu CFR din cadrul etapei a opta a sezonului 1975-1976. Era 11 noaptea, când mașina a intrat cu viteză prea mare într-o curbă pe Valea Oltului, la aproximativ 20 de kilometri de Râmnicu Vâlcea. S-a oprit într-un copac, la 30 de metri de șosea.
Patru morți și șase răniți serios au ieșit la numărătoare. De fapt, unul nu ieșea deloc. Ioan Voica, „nea Mielu” pentru fotbaliști, secundul lui Angelo Niculescu, a fost găsit abia după câteva zeci de minute, fără cunoștință. Fusese – și el! – aruncat prin parbriz și ajunsese destul de departe de autocar.
Sânge în lichidul cefalorahidian
„Tot ce țin minte este cum șoferul nostru, nea Cazacu, trăgea de volan să redreseze autocarul. Apoi, mașina a lovit un ciot de copac, iar de acolo am fost proiectați într-un pom. Eu, care stăteam pe al doilea scaun din dreapta, am fost printre cei azvârliți prin parbriz. Adus la Spitalul de Urgență din București, la primele analize mi-a ieșit că am sânge în lichidul cefalorahidian. Asta însemna moarte aproape sigură. Dumnezeu a vrut însă altfel și, ușor-ușor, mi-am revenit. Doctorul care m-a îngrijit, Dumitru Tomescu, lucra și pentru echipa națională și mi-a zis: «Nea Mielule, azi te-ai născut a doua oară!»”, rememorează profesorul Voica acele clipe, la mai bine de 35 de ani de atunci.
Nu mai simte gustul mâncării și al băuturii!
Totuși, accidentul a lăsat urme în organismul fostului antrenor, pensionar acum, la 77 de ani. El și-a pierdut atunci atât simțul olfactiv, cât și pe cel gustativ! Mai pe românește, nu mai are miros și nici nu mai simte gustul mâncării sau al băuturii. De 35 de ani trăiește astfel. „La început mi-a fost mai greu, dar apoi m-am obișnuit – spune el. Ba chiar cred că am fost norocos, cum era să-mi fi pierdut vederea sau auzul!? Simțul gustativ nu l-am pierdut chiar total. Când bag ceva în gură, simt dacă e cald, rece, dulce sau acru, dar atât, mai mult nu deosebesc, n-aș ști să spun că am în gură cutare sau cutare fruct ori cine știe ce fel de mâncare dacă nu văd în prealabil ce mănânc. De mirosit, însă, nu simt nimic. O floare, un parfum, absolut nimic”.
Mânca 40 de ardei iuți la o ciorbă!
Fotbaliștii, tot fotbaliști! Profitând de faptul că foarte puțini din afara echipei știau de suferința antrenorului, atunci când mergeau la masă cu toată echipa, Rică Răducanu, și nu numai el!, făcea pariu cu ospătarii că Voica poate mânca 30-40 de ardei iuți la ciorbă, ori câte o solniță de sare în mâncare, ori nu știu ce cantitate de zahăr la altceva etc. Evident că antrenorul, nesimțind gustul, mânca orice. Se cruceau ospătarii, dar banii ajungeau în buzunarele fotbaliștilor. Profesorul spune însă că „știam ce făceau, dar le făceam jocul. Mie oricum îmi plăceau ardeii iuți, iar dacă mâncam mai mulți, poate simțeam și eu un pic gustul”. Totuși, la un moment dat, realizând că îi riscă sănătatea tehnicianului, jucătorii s-au oprit.
Cine este Ioan Voica ª absolvent al ANEFS în anul 1961, antrenor emerit ª a antrenat între anii 1961 și 1994 ª la nivelul Diviziei B a pregătit echipele Politehnica București (actuala Sportul Studențesc), Știința București (actuala Sportul), Muscelul Câmpulung. ª în Divizia A a antrenat-o în mai multe rânduri pe Sportul Studențesc (atât ca principal, cât și ca secund), dar și pe Farul Constanța, Gloria Bistrița, FC Argeș (ca secund al lui Halagian) ª a activat în diferite etape în cadrul FRF, ca antrenor federal, cu diferite responsabilități
„Sunt singurul antrenor român care i-a avut elevi pe cei doi Lucescu, tatăl, Mircea, și fiul, Răzvan, ambii la Sportul. Amândoi nebuni după fotbal, avizi să învețe, dar, din păcate, cred că fiului îi lipsește scânteia în meseria asta”, Ioan Voica, fost antrenor Sportul Studențesc
„Cu trei minute înainte de accident a venit la mine Suciu, portarul, care m-a rugat să-l las pe locul meu, în față. M-am dus eu în spate. Din șoc a fost aruncat prin parbriz și a rămas prins între botul autocarului și copac, cu picioarele zdrobite. L-am scos după trei ore!”, Bruno Grigore, fost fotbalist Sportul Studențesc
„Eram în autocar, fiind antrenorul echipei de tineret a Sportului. Am trăit clipe tragice atunci, n-o să uit, de pildă, cum țâșnea sângele din picioarele lui Suciu. S-a refăcut, dar fotbal n-a mai jucat”, Mircea Rădulescu, directorul Școlii de Antrenori din cadrul FRF
Rică Răducanu, Vasile Suciu, Nicolae Tănăsescu, Bruno Grigore, Marius Ciugarin, Paul Cazan, Octavian Ionescu, Romulus Chihaia, Gică Stroe, Aurică Rădulescu, Mircea Sandu erau printre jucătorii Sportului Studențesc aflați în autocar
4 oameni au pierit în acel accident: vicepreședintele Liviu Colceriu, doctorul Ion Curea, șoferul Cazacu și reprezentantul UASCR, un anume Georgescu
Nicu Ceaușescu a rezolvat transferul lui Terheș
Antrenorul care a dus Sportul Studențesc în Cupa UEFA în anii 80, dar care a și salvat în două rânduri gruparea alb-negrilor de la retrogradare, consideră că „pe vremea aialaltă Steaua și Dinamo erau ajutate de arbitri, dar acum acest lucru nu mai e posibil și se vede în clasament. La noi, la Sportul, Nicu Ceaușescu ne mai ajuta cu câte un turneu sau cu un jucător. Mi-aduc aminte că în vara lui 1981 îl voiam pe Terheș, de la Baia Mare. Băiatul ar fi venit și el, dar ăia nu-l lăsau. Am fost cu președintele Mac Popescu la Nicu, i-am spus despre ce este vorba, el a pus mâna pe telefon și în trei cuvinte i-a transmis prim-secretarului de la Baia Mare să rezolve urgent problema. În două zile, Terheș era la București!”.
Articol scrie de Ioan Viorel
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER