Cornel Dinu este considerat unul dintre simbolurile lui Dinamo, dincolo de cariera de excepție ca fotbalist și ca antrenor, s-a născut chiar în anul fondării clubului din Șoseaua Ștefan cel Mare.
Când spui Cornel Dinu, spui Dinamo, povestesc mulți dintre fani ai roș-albilor trecuți de 40-50 de ani.
O legendă nu doar pentru Dinamo București ci și pentru întreg fotbalul românesc, Cornel Dinu a jucat la cel mai înalt nivel aproape 18 ani pentru roș-albi și a adunat 454 de meciuri și 53 de goluri în tricoul alb-roșu, la care se adaugă 75 de meciuri şi 7 goluri la echipa naţională.
Este născut la 2 august 1948, la Târgovişte, şi a fost legitimat pentru prima oară, în 1963, la echipa locală, Metalul, unde a jucat până în 1966.
Fundaş central sau mijlocaş, Dinu a avut o ascensiune rapidă, antrenorul Angelo Niculescu convocându-l la 20 de ani la echipa naţională. A debutat în meciul amical Austria – România (1-1), disputat la Linz, la 1 mai 1968.
În dreptul numelui său sunt înscrise o serie de performanţe: şase titluri de campion al României (1971, 1973, 1975, 1977, 1982, 1983), două Cupe ale României (1968, 1982), 454 jocuri şi 53 goluri în prima divizie, toate sub tricoul ‘câinilor roşii’, 75 meciuri şi şapte goluri în echipa naţională, 33 de partide şi trei goluri în cupele europene. A participat la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1970 şi la Campionatul European din 1972, când echipa naţională a ajuns în sferturile de finală.
Calităţile sale sportive, cărora li s-a adăugat experienţa competiţională, l-au impus printre jucătorii cei mai valoroşi din fotbalul românesc, lucru confirmat şi de atribuirea titlului de cel mai bun fotbalist al ţării în 1970, 1972 şi 1974.
Dinamo – Crusaders 11-0, cea mai clară victorie reuşită de o echipă românească în cupele europene, precum şi cel mai clar succes internaţional bifat de o formaţie în CCE/UCL a fost izbutit cu Dinu în postură de căpitan, dar şi de marcator.
În 1983 şi-a încheiat cariera de jucător, debutând ca antrenor secund la echipa cu care s-a identificat în întreaga carieră, Dinamo, reuşind, alături de Dumitru-Nicolae Nicuşor, să obţină cea mai bună performanţă din istoria echipei din Şoseaua Ştefan cel Mare, calificarea în semifinala Cupei Campionilor Europeni, ediţia 1983-1984.
Selecționer al României (aprilie 1992 – iunie 1993), Dinu a pregătit echipele: Dinamo, Chindia, ASA, Oțelul, “U” Cluj și FC Olt.
În vara anului 1984 a fost numit antrenor principal la Dinamo, unde a antrenat un an. Au urmat apoi C.S. Târgovişte, Metalul Bucureşti, A.S.A. Târgu – Mureş, Oţelul Galaţi, „U” Cluj şi F.C. Olt, echipe la care a obţinut rezultate meritorii. În perioada când a antrenat echipa de la Dunăre, a învins cu 1-0, în meciul de la Galaţi, celebra echipă italiană Juventus Torino.
În 1992, a fost numit antrenor al echipei naţionale, pe care a pregătit-o în 13 meciuri, până în toamna anului 1993. În 1998, a revenit pe banca tehnică a echipei Dinamo, cu care a câştigat două titluri de campion, în 2000 şi 2002, şi două cupe, în 2000 şi 2001. Timp de câteva luni (oct. 2009-iun. 2010) a ocupat funcţia de director tehnic al echipei Dinamo Bucureşti.
„D, Dinamo, Dinu”, este titlul unui mesaj din anii trecuți ai dinamoviştilor. „Real Madrid îl are e Butragueno, Bayern pe Beckenbauer. Milan îl are pe Maldini, Roma pe Totti. Dinamo îl are pe DINU”, spuneau cei din conducerea clubului acum ceva timp. Dar citatul pare mai de actualitate ca oricând.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER