Material publicat în ediția tipărită săptămânală ProSport, distribuită în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.
La auzul sumei vehiculate că ar fi stat la baza punerii la punct a Jocurilor Olimpice de la Soci (7-23 februarie) – 51 de miliarde de dolari – foști șefi ai Comitetelor de organizare ale edițiilor precedente (fie de vară, fie de iarnă) și-au înălțat sprâncenele sau au rămas cu colțurile gurii lăsate. Și pe bună dreptate. Pentru că ofensiva declanșată de ruși a avut efectul unui Wow în mințile luminate care au adunat cent după cent pentru Torino 2006, Beijing 2008, Vancouver 2010 sau Londra 2012.
Mecanismul patentat în cel mai înalt birou din Kremlin e simplu. În jurul mesei ovale în capul căreia stă Vladimir Putin nu s-a inițiat vreun serial fără sfârșit de ședințe de brainstorming. Nu s-au urmărit împrumuturile din bănci sau vreun colac extern de salvare. Și nici nu s-a dat cu pumnul în praful de pe masă. S-a mers pe concret. Cu un discurs convingător.
Teleportat în castelele prietenilor săi cocoțați pe munți de bani, fostul judoka și-a responsabilizat îmbujorații amici prin teleconferință, susțin unele canale media americane. Sau prin telefon, după cum pretind altele.
Fiecare dintre ei a primit sarcină clară, iar butonul generozității s-a activat într-o fracțiune de fracțiune de secundă. Dacă investiția de 3 miliarde de dolari a celor de la Gazprom a fost pusă sub microscop de media încă de anul trecut, canalul CBS News a prezentat zilele trecute o listă scurtă a tipilor săritori care au făcut reverențe din buric în fața lui Putin. Într-un articol intitulat „Oligarhii ruși ar putea pierde miliarde în investiția din Soci”, se scot la iveală o parte dintre sumele scoase din seif. Deschizător de drum a fost Oleg Deripaska, un afacerist cotat de Forbes la cu avere de 16 miliarde de dolari ridicată din transport, construcții și metale. Deripaska ar fi contribuit cu un miliard de dolari – și pentru noile șosele din zona în care munții se rup în Marea Neagră – iar când a fost chestionat pe tema totalului de 51 de miliarde, și-a lansat propria versiune: „Cred că s-au băgat doar 29 de milioane de dolari”. Indiferent de suma reală, în materilaul difuzat de sursa mai sus menționată se reliefează faptul că prietenii lui Vladimir au fost „invitați” să deschidă servieta din două motive: pentru a arăta că modul în care crește un oraș olimpic reflectă perfect felul în care înflorește toată Rusia, dar și pentru a obține un viitor mic profit. Dacă primul țel a avut justificare, a doua explicație e doar praf în ochi. Bazele de schi nu pot atrage turiști mai mult de șase luni pe an, stadionul Fișt din Soci (construit pe un cimitir) va organiza meciuri de fotbal abia în 2018, la Mondial, iar arenele de hochei, patinaj artistic, patinaj viteză sau curling sunt infertile în contextul în care competițiile internaționale se câștigă abia după o decizie a unui for suprem de profil.
În grupul select al oamenilor împăcați cu gândul că uneori e sănătos să mai faci și câte o mică donație a intrat și Viaceslav Dvorakovski. Nu mai puțin de 300 de milioane de dolari a trimis în conturi primarul din Omsk pentru ca sub acoperișul Arenei Balșoi să se desfășoare meciurile de hochei de la JO. Doar 30 de milioane de dolari a investit în Icecube, domul în care practicanții de curling s-au bătut pentru aur, un alt miliardar, președintele forului rus de curling, Dmitriy Svichev. Concluzia trasată de Oleg Deripaska, om care și-a canalizat banii și pentru satul olimpic, s-a învârtit în jurul lipsei de timp. „S-au cheltuit atât de mulți bani pentru că nu a fost timp destul pentru a aranjarea și mobilizarea tuturor resurselor”. Încheierea aparține americanilor de la CBS: „Rușii nu-și vor mai recupera niciodată banii investiți”. Investițiile au luat așadar forma unor donații. Să ne tot așteptăm la ediții olimpice organizate de ruși în următorul cincinal.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER