După mai bine de zece ani de așeptare, tenisul i-a dat Mihaelei Buzărnescu satisfacții mai mari ca oricând, recompensând răbdarea, perseverența și efortul constant depus. Accidentată la gleznă, într-o a opta zi de august ploioasă, ‘Miki’ a fost forțată să ia pauză, iar în cele câteva zile de repaus care s-au adăugat în programul său, la București, a 23-a jucătoare de tenis a lumii a ales să aibă grijă să dea și ea înapoi tenisului și celor din jur, așa cum fac adesea campionii din sport, luându-și în serios rolul de modele.
„Mă bucur foarte mult, că își doresc să mă cunoască și să fiu alături de ei, atât cât timpul îmi permite. Sunt fericită că domnul Dron m-a invitat astăzi (n.r. – la o întâlnire cu micuții pasionați de tenis de la Academia Sever Dron) și sunt recunoscătoare, pentru că și el, la rândul lui, m-a ajutat acum câțiva ani. Am mai făcut aici câteva antrenamente. Sper din tot sufletul să fiu un model pentru ei, prin toată cariera mea de până acum. Sper să susțină acest sport și să îl facă de performanță dacă este posibil și dacă le permit situațiile financiare, pentru că este un sport tare frumos„, a transmis ‘Miki’.
Sever Dron vorbește foarte frumos despre tine. Cum v-ați cunoscut și care este secretul acestei relații speciale? Oooo, ne știm de foarte mulți ani! Ne-am cunoscut mai bine la Fed Cup, acum 7 ani, 8 ani. Am și fost la dânsul, acasă, în Franța. El m-a ajutat și mi-a găsit câteva echipe, acolo și în Germania. Mereu a fost alături de mine și a fost un drăguț, chiar dacă nu eram apropiați, pentru că el trăiește în Franța mai mult și atunci colaboram de la distanță.
Fizic cum te simți? În ce stadiu al recuperării ești? Sunt mult mai bine acum. Sper din tot sufletul să pot pleca în China la finalul săptămânii viitoare, pentru turneele de acolo. Mă bucur că am început colaborarea și clinica Fit4You mă ajută foarte mult. Sper să îmi revin și să nu mă mai accidentez la gleznă.
Ai trimis poza cu glezna rănită părinților? Le-ai trimis-o imediat sau nu ai avut puterea? Nu imediat. După câteva zile, pentru că am fost imobilizată imediat după accidentare, mi s-au pus și copci, a fost de urâtă accidentărea. După câteva zile le-am trimis o poză și, într-adevăr, eram tristă. Și eu, și ei.
Cât a fost ghinion și cât a fost o problemă în managerierea programului? Ai ceva să îți reproșezi? Nuuuu, eram ok. Am ceva să îi reproșez arbitrei, care nu m-a ascultat când i-am spus că terenul e ud și aș vrea să așteptăm câteva minute, cum s-a așteptat la începutul meciului, pentru că am simțit că alunec. Am chemat-o lângă mine și n-a fost de acord și la două puncte am alunecat cu piciorul stâng, mi-am pus toată greutatea pe dreptul și atunci mi-am luxat glezna. Ă‚sta este singurul lucru pe care îl am să-l spun. Eram ok – bineînțeles, puțin obosită, veneam după o finală, era un fus orar diferit – șase ore de zbor pe noapte. Dar, eram ok, chiar mă simțeam bine și chiar puteam câștiga acel meci.
Ai primit vreun mesaj de scuze, după aceea, de la ea? Vreun mesaj de încurajare? Ea a fost alături de mine și atunci, în momentul acicdentării, și chiar și după. În următoarea zi ne-am întâlnit la bază, m-a întrebat cum sunt. Inclusiv la US Open ne-am întâlnit. Mi-a urat mult succes și speră să revin cât mai curând. A fost foarte ok, și ea, și alte jucătoare, care au venit apoi în cameră atunci, după accidentarea mea, și mi-au fost alături. Foarte multe și, sincer, am rămas foarte plăcut surprinsă de pozitivismul lor față de mine.
Care a fost cea mai mare durere, de-a lungul carierei? Sincer, cea mai mare durere a fost când am fost în afara competiției doi ani de zile, când am avut accidentările la genunchi și operațiile. Acum aș putea spune. într-adevăr, că este un necaz, dar îmi revin, nu a fost nevoie de operație, voi participa la următoarele turnee și voi relua de la începutul anului, din nou, competiția. Și sper să joc la fel de multe concursuri și în anul ce vine.
Operator video: Dorel Avăcăriței Montaj: Dan Tănase
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER