Mircea Lucescu, antrenorul român în vârstă de 78 de ani al lui Dinamo Kiev, a fost invitat în cadrul emisiunii ProSport Live și a vorbit despre una dintre cele mai emoționante perioade din viața lui: copilăria.
Numele său se leagă atât de Dinamo, unde a făcut performanță ca jucător, dar și de Rapid, echipă la care a fost foarte iubit ca antrenor. Mircea Lucescu este unul dintre numele uriașe din fotbalul românesc și, ajuns la 78 de ani, este încă dornic să își împartă viața cu sportul care l-a consacrat.
Mai puțină lume știe însă cum a intrat Mircea Lucescu în fotbal sau, mai bine zis, cum a intrat fotbalul în viața lui Mircea Lucescu. Antrenorul își amintește perfect fiecare detaliu din copilăria săracă, alături de cei patru frați.
„Dacă ai fi făcut parte dintr-o familie cum era a mea, cu cinci copii foarte săraci, mama, tata… Tata lupta chiar la Cotul Donului, s-a întors rănit… Deci cinci copii crescuți mai mult pe maidan, iar singura noastră joacă era fotbalul. Nu nimic aveam altceva, deci asta rămâne. De când mă știu, la 4-5 ani mă știu cu o minge în picioare indiferent în ce condiții, între copaci, pe terenuri arate, unde găseam puțin teren, acasă între paturi că aveam trei paturi într-o cameră mică de 3 pe 4. Ne strângeam mulți pentru că era frig și să ne încălzim că nu aveam posibilități. Pe urmă, ce să spun, am trăit fenomenul fotbalistic ascultând la difuzor și mulți din generația mea au trăit astfel, pentru că nu aveam lumină electrică, nu aveam radio. Ne-au pus atunci, în perioada aceea, la dispoziție un difuzor că începuse electrificarea forțată a țării. Oamenilor li se dădea cadou câte un difuzor. Ce ascultam? Fotbal minut cu minut și Teatru la microfon. Stăteam pe prispa casei și ascultam înnebuniți ce se întâmplă, vocile comentatorilor erau teribile și te angrenau în asta și visam, sigur că visam să ajung, să fiu, să fac același lucru. Mă visam alături de cei despre care se vorbea în perioada aceea, jucătorii echipei naționale.
(n.r. Când ați văzut fotbal pe stadion?) Eu stăteam în cartierul Apărătorii Patriei și se construise Stadionul 23 August. De acolo, treceam peste Oltenița, peste Dâmbovița, pe jos mergeam. Ajungeam la Stadionul 23 August și bineînțeles că nu aveam niciun ban. Am mai luat eu câte o palmă, odată mi s-a agățat cămașa când treceam pe dedesubt și era sârmă ghimpată. Primul meci important al carierei mele de suporter a fost CCA contra Internazionale Milano. A câștigat CCA cu 3-1. Știu că marcase Constantinescu. Din momentul acela, am devenit suporter al CCA, Steaua ulterior, dar CCA era. Îi știam pe toți pe dinafară”, a povestit Mircea Lucescu, la ProSport Live.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER